PODULÉȚ, podulețe, s. n. Podeț. – Pod + suf. -uleț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PODULÉȚ s. (înv. și reg.) podișor, (reg.) podeci, podiș, podiț, podurel, poduț. (Un ~ peste o apă.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

poduléț s. n., pl. poduléțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink