opțiuni
  • info
2 intrări
21 de definiții

Explicative DEX

PODUȚ2, poduțuri, s. n. Podeț. – Pod + suf. -uț.

PODUȚ1, poduți, s. m. (Iht.) Scobar. – Din magh. paduc.

PODUȚ1, poduți, s. m. (Iht.) Scobar. – Din magh. paduc.

poduț2 sn [At: LB / Pl: ~uri, (îvr, sm) ~i / E: pod1 + -uț] 1-6 (Reg; șhp) Podeț1 (1-2, 4-7). 7-8 (Pop) Podeț1 (3, 8).

poduț1 sm [At: KLEIN, D. 401 / Pl: ~i / E: mg paduc] (Iht; reg) Scobar (Chondrostoma nasus).

PODUȚ2, poduțuri, s. n. Podeț. – Pod + suf. -uț.

PODUȚ2, poduțuri, s. n. (Rar) Podișor. Cine dracu-a mai văzut Iarbă verde sub poduț? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 444.

PODUȚ1, poduți, s. m. (Iht.) Scobai. Somnii și poduții sînt pești scumpi, cine-i poate prinde. RETEGANUL, la CADE.

poduț m. Buc. scobar. [Ung. PADUC, citește poduț (din rus. PODUSTŬ)].

podúț m. (ung. paduc [citit poduț] d. rus. podúst, pol. podusta). Trans. Scobaĭ.

Ortografice DOOM

poduț1 (pește) s. m., pl. poduți

poduț2 (podeț) (rar) s. n., pl. poduțuri

poduț1 (pește) s. m., pl. poduți

poduț2 (podeț) (rar) s. n., pl. poduțuri

poduț (podeț) s. n., pl. poduțuri

poduț (zool.) s. m., pl. poduți

Etimologice

poduț (poduți), s. m. – Pește de rîu (Chondrostoma nasus). Mag. paduc (Gáldi, Dict., 152; cf. Cihac, II, 271).

Sinonime

PODUȚ s. v. poduleț, scobar.

poduț s. v. PODULEȚ. SCOBAR.

Arhaisme și regionalisme

podúț, poduțuri, s.n. Podeț. – Din pod + suf. -uț (DEX, MDA).

poduț, poduțuri, s.n. – Podeț. – Din pod (< sl. podǔ) + suf. -uț (DEX, MDA).

poduț, -uri, s.n. – Podeț. – Din pod (< sl. podǔ) + -uț.

Intrare: poduț (iht.)
poduț1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poduț
  • poduțul
  • poduțu‑
plural
  • poduți
  • poduții
genitiv-dativ singular
  • poduț
  • poduțului
plural
  • poduți
  • poduților
vocativ singular —
plural —
Intrare: poduț (podeț)
poduț2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poduț
  • poduțul
  • poduțu‑
plural
  • poduțuri
  • poduțurile
genitiv-dativ singular
  • poduț
  • poduțului
plural
  • poduțuri
  • poduțurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

poduț, poduțisubstantiv masculin

  • 1. ihtiologie Scobar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: scobar
    • format_quote Somnii și poduții sînt pești scumpi, cine-i poate prinde. RETEGANUL, la CADE. DLRLC
etimologie:

poduț, poduțurisubstantiv neutru

  • 1. Podeț, podișor, poduleț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: podeț podișor poduleț
    • format_quote Cine dracu-a mai văzut Iarbă verde sub poduț? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 444. DLRLC
etimologie:
  • Pod + -uț. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.