podi vt [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 73^v/30 / V: ~da / Pzi: ~desc / E: pod¹] 1 (Înv; fșa) A construi un pod¹ (15) peste o apă. 2 A pune podeaua (1) într-o încăpere. 3 A acoperi cu scânduri Si: a pardosi. 4 (Plu; îf poda) A împinge buștenii cu țapina în râu pentru a construi o plută (1).

PODI, podesc, vb. IV. Tranz. A pune o podină, o podea, a pardosi (o încăpere) cu scînduri. Odaia din față era mai mare, podită și mobilată numai cu cîteva mese lungi. REBREANU, I. 32. Schelele se-nfundă în podul grajdului; podul nu-i podit pînă acum. CARAGIALE, O. I 76. ♦ A acoperi (provizoriu) cu scînduri un șanț sau o săpătură pentru a înlesni trecerea oamenilor și a vehiculelor. După ce mai trecem pe o stradelă podită cu scînduri, deoarece dedesubt se lucrează metroul, cotim pentru ultima oară la dreapta. SAHIA, U.R.S.S. 64.

A PODI ~esc tranz. 1) (încăperi, curți etc.) A acoperi cu podea; a pardosi. 2) (șanțuri, săpături) A acoperi cu scânduri pentru a înlesni trecerea. /Din pod

podì v. a așterne cu grinzi de lemn. (V. pod 10].

poda² v vz podi

podésc v. tr. (d. pod saŭ d. sîrb. poditĭ, care vine d. pod, podea). Pardosesc, pavez cu lemn, vorbind de camere orĭ de terase (orĭ de stradele din vechime, care eraŭ pavate cu grinzĭ și scîndurĭ groase).

podi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. podesc, 3 sg. podește, imperf. 1 podeam; conj. prez. 1 sg. să podesc, 3 să podească

podi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. podesc, imperf. 3 sg. podea; conj. prez. 3 să podească

podi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. podesc, imperf. 3 sg. podea; conj. prez. 3 sg. și pl. podească

PODI vb. v. pardosi.

PODI vb. a pardosi. (A ~ o încăpere.)