podhorniță sf [At: DDRF / V: (reg) pah~, pâdhorliță, povoln~, ~dvor~, pohodn~^[1], poh~, poth~, poto~ / Pl: ~țe / E: ucr dal подгорниця (lit підгорниця)] (Reg) Policioară la jug. corectat(ă)

podhorniță f. Mold. policioara jugului. [Origină necunoscută].

podhórniță f., pl. e (rut. *podhorlica, d. pod, dedesupt, și hórlo, górlo, gît. V. gîrlă). Est. Policĭoară, lopățică, pĭesa de supt gîtu bouluĭ la jug. – Și poh-, pohornicĭoară și pohodnicĭoară.

pahorniță sf vz podhorniță

podvolniță^[1] sf vz podhorniță

podvorniță sf vz podhorniță

pohodniță sf vz podhorniță

pohorniță sf vz podhorniță

pothorniță sf vz podhorniță

potorniță sf vz podhorniță

podhorniță (podhornițe), s. f. – Stinghie inferioară la jug. – Var. pohorniță, pohodnicioară, pohornicioară. Probabil dintr-un rut. *podhorlica, din pod „sub” și horlo „gît” (Scriban). Legătura cu sl. pohoditi „a circula” (Tiktin) este mai puțin sigură. În Mold.

PODHORNIȚĂ s. v. policioară, poliță.

podhorniță s. v. POLICIOARĂ. POLIȚĂ.

podhórniță, podhornițe, s.f. (reg.) Partea de jos a jugului de care se sprijină gâtul animalelor (cai, vaci, boi); policioară. – Din ucr. dial. podgornița (Scriban, MDA).

podhorniță, podhornițe, s.f. – (reg.) Partea de jos a jugului de care se sprijină gâtul animalelor (cai, vaci, boi); policioară. – Din ucr. dial. podgornița (Scriban, MDA) < pod „sub” + hórlo, górlo „gât” (Scriban).

podhorniță, -e, s.f. – Partea de jos a jugului de care se sprijină gâtul animalelor (cai, vaci, boi); policioară. – Din ucr. dial. podgornița (MDA).