poghiaz sn [At: NECULCE, L. 46 / S și: pogheaz / V: (îrg) podg~ (S și: podgheaz), (înv) pocaz, pochiaz, podiaz (S și: podcaz), (îvr) ~ghiz, potg~ / Pl: ~uri / E: pn podjazd] 1 (Îrg) Incursiune făcută pe un teritoriu străin cu scopul de a jefui. 2 (Ccr) Unitate militară, ceată, grup, bandă organizată care execută o asemenea incursiune. 3 (Îe) A umbla în (sau la) ~uri A umbla haimana pe la petreceri Si: a hoinări. 4 (Reg; mpl) Râpă¹. 5 (Reg; mpl) Coclauri.

POGHIAZ, poghiazuri, s. n. (Regional; și în forma podghiaz) 1. (În expr.) În poghiazuri = fără rost; rătăcind în voie, hoinărind de colo-colo. După ce-ai purtat ciubotele... umblînd toată ziua în podghiazuri și le-ai scrombăit pe la jocuri și prin toate corhanele și coclaurile, acum ai vrea să-ți dau și banii înapoi? CREANGĂ, A. 106. Se duc în poghiazuri. ȘEZ. XIX 12. ◊ Fig. Strînge-ți gîndurile acasă, nu le mai lăsa-n poghiazuri. VLAHUȚĂ, P. 23. 2. (Arhaizant) Unitate militară trimisă într-o țară străină ca să prade; ceată de jefuitori. Sărăciți și prigoniți de poghiazuri și buclucuri de pradă, se îngrețoșau și moldovenii de asemenea viață. SADOVEANU, N. P. 5. Să fie vreun podghiaz leșesc care pîndește asta? N-aș crede; hotarele măriei-sale sînt bine păzite. id. F. J. 529. – Variantă: podghiaz s. n.

POGHIAZ ~uri n. înv. reg. 1) Invazie făcută cu scopul de a jefui. 2) Unitate militară care execută o astfel de invazie. 3): A umbla în ~uri a rătăci fără rost; a hoinări. [Var. podghiaz] /<pol. podjazd

POGHIAZ s.n. (Mold.) Incursiune, expediție de pradă; (concretizat) unitate militară care face astfel de incursiuni. Zicu să fii căzutu un fecior a lui Ramadan la turci dintr-un poghiiazu cîndu au mersu spre Crîmu. CRB, I69^r. Veniia podghiazuri dela leși la drumul Caminiții de loviia pre turci. CRB, 170^r; cf. NECULCE; PSEUDO-AMIRAS (gl.); PSEUDO-MUSTE. Variante: podghiaz (NECULCE; CRB, 170^r). Etimologie: pol. podjazd. Cf. c e a m b u r.

pocaz sn vz poghiaz

pochiaz sn vz poghiaz

podghiaz sn vz poghiaz

podiaz sn vz poghiaz

poghiz sn vz poghiaz

potghiaz sn vz poghiaz

PODGHIAZ s.n. v. poghiaz.

podghiaz n. Mold. numai în locuțiunea a umbla în podghiazuri, a umbla haimana (locuțiune de origină istorică, făcând aluziune la năvălirile și prădăciunile oștirilor străine, mai ales leșești, pe pământul Moldovei): umblând toată ziua în podghiazuri CR. [Ung. PODYÁSZ, bagaje (militare)]. V. ceambur.

!poghiaz (înv., reg.) (desp. -ghiaz) s. n., pl. poghiazuri

poghiaz/podghiaz (înv., reg.) (-ghiaz) s. n., pl. poghiazuri/ podghiazuri

poghiaz/podghiaz s. n. (sil. -ghiaz), pl. poghiazuri/podghiazuri

poghiaz, -zuri.

podghiaz v. poghiaz

podghiaz (podghiazuri), s. n. – Incursiune, expediție de pradă. – Var. potghiaz, poghiaz. Mag. podgyász, poggyász (Cihac, II, 521), cf. pol. podjazd (Tiktin). Sec. XVII, înv.