opțiuni
  • info
3 intrări
23 de definiții

Explicative DEX

podete sm [At: BĂCESCU, P. 47, 150 / Pl: ~eți / E: pod2 + -ete] (Iht; reg) Scobar1 (Chondrostoma nasus). corectat(ă)

PODEAȚĂ, podețe, s. f. (Rar) Platformă, estradă, podium. – Pod + suf. -eață.

PODEAȚĂ, podețe, s. f. (Rar) Platformă, estradă, podium. – Pod + suf. -eață.

PODEȚ, podețe, s. n. Diminutiv al lui pod (I 1); poduleț, podișcă (1), poduț2, podiș (2), podișor, podurel. ♦ Scândură, pod mic, rudimentar, așezat peste șanțul de la marginea drumului (pentru a permite accesul în curte); podișcă (1). – Pod + suf. -eț.

PODEȚ, podețe, s. n. Diminutiv al lui pod (I 1); poduleț, podișcă (1), poduț2, podiș (2), podișor, podurel. ♦ Scândură, pod mic, rudimentar, așezat peste șanțul de la marginea drumului (pentru a permite accesul în curte); podișcă (1). – Pod + suf. -eț.

podeață sf [At: CAMIL PETRESCU, 0. I, 407 / Pl: ~ețe / E: pod1 + -eață] 1 (Olt) Podeț1 (3). 2 (Rar) Podium (2).

podeț2 sn [At: DLR / Pl: (1) ~i, (2) ~e / E: pod2 + -eț] 1 sm (Iht; reg) Scobar1 (1) (Chondrostoma nasus). 2 sn (Reg) Bucată de sfoară fară cârlige a priponului de pescuit Si: (reg) sterp. corectat(ă)

podeț1 [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 312/1 / Pl: (1-7) ~e (8-9) ~i / E: pod1 + -eț] 1-2 sn (Pop; șhp) Pod1 (1) (mai mic) la șură, la grajd etc. unde, de obicei, se păstrează fânul Si: (reg) podei (1-2), poduț2 (1-2). 3 sn (Spc) Parte a podului1 (2) de pe capetele ieșite în afară ale grinzilor Si: (reg) podeață (1), poduț (7). 4-7 sn (Șhp) Pod1 (2,15) mic Si: podișcă (1-4), poduleț (1-4), (pop) poduț2 (3-6), poduțel (1-4), (îrg) podeci (1-4), podișor (1-4), podușcă1 (4-7), (înv) podenci (1-4), (reg) podeag (1-4), podici (1-4), podiș (3-6), podiț (1-4), poduc (1-4), podurel (1-4). 8 sm (Spc) Construcție ca un pod1 (15) mic amenajată transversal peste șanțul unei șosele și pe care se pătrunde din șosea în curtea unei case țărănești Si: podișcă (5), poduleț (5), (pop) poduțel (5), (îrg) podeci (5), podișor (5), (înv) podenci (5), (reg) podeag (5), podici (5), podiș (7), poduc (5), podurel (5), podușcă1 (8), poduț2 (8). 9 sm (Olt) Tindă.

PODEAȚĂ, podețe, s. f. (Rar) Platformă, estradă. Umbrarul din grădină a început să se umple de lume. Lăutarii s-au întors pe podeață și cîntă acum de zor. CAMIL PETRESCU, O. I 407.

PODEȚ, podețe, s. n. Diminutiv al lui pod; pod de dimensiuni mici peste o apă mică, peste un șanț etc. Stejarii cei rupți sînt podețe pe rîuri. EMINESCU, O. IV 157. La un podeț se întîlnește c-o nuntă. ȘEZ. IV 1. Frunză verde stuh de baltă La podețul cel de piatră Streinei îs fără tată. SEVASTOS, C. 9. ♦ Scîndură sau pod mic așezat peste șanțul unei șosele, pentru a servi ca trecătoare; podișcă. Pe vremea aceea Calea Moșilor avea încă șanțuri și podețe. PAS, Z. I 139. Se opri pe podețul dinaintea porții și salută. REBREANU, R. I 76. – Pl. și: podețuri (SADOVEANU, E. 114).

podeț n. pod mic.

podéț n., pl. e (d. pod). Pod mic.

Ortografice DOOM

podeață (rar) s. f., g.-d. art. podeței; pl. podețe

podeț s. n., pl. podețe

podeață (rar) s. f., g.-d. art. podeței; pl. podețe

podeț s. n., pl. podețe

podeață s. f., g.-d. art. podeței; pl. podețe

podeț s. n., pl. podețe

podeț, -țe.

Sinonime

PODEȚ s. v. pod, scobar.

PODEȚ s. podișcă.

PODEȚ s. podișcă.

podeț s. v. POD. SCOBAR.

Arhaisme și regionalisme

podete, podeți, s.m. (reg.) scobar (pește de râu).

podeață, podețe, s.f. (reg.) 1. parte a podului casei aflată pe capetele ieșite în afară ale grinzilor; polată. 2. scenă, estradă.

Intrare: podete
podete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: podeață
podeață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • podeață
  • podeața
plural
  • podețe
  • podețele
genitiv-dativ singular
  • podețe
  • podeței
plural
  • podețe
  • podețelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: podeț
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • podeț
  • podețul
  • podețu‑
plural
  • podețe
  • podețele
genitiv-dativ singular
  • podeț
  • podețului
plural
  • podețe
  • podețelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

podeață, podețesubstantiv feminin

  • 1. rar Estradă, platformă, podium. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: estradă platformă podium
    • format_quote Umbrarul din grădină a început să se umple de lume. Lăutarii s-au întors pe podeață și cîntă acum de zor. CAMIL PETRESCU, O. I 407. DLRLC
etimologie:
  • Pod + -eață. DEX '98 DEX '09

podeț, podețesubstantiv neutru

  • 1. Diminutiv al lui pod; podișcă, poduț, podiș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: podiș podișcă podișor poduleț podurel poduț
    • format_quote Stejarii cei rupți sînt podețe pe rîuri. EMINESCU, O. IV 157. DLRLC
    • format_quote La un podeț se întîlnește c-o nuntă. ȘEZ. IV 1. DLRLC
    • format_quote Frunză verde stuh de baltă La podețul cel de piatră Streinel îs fără tată. SEVASTOS, C. 9. DLRLC
    • 1.1. Scândură, pod mic, rudimentar, așezat peste șanțul de la marginea drumului (pentru a permite accesul în curte); podișcă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: podișcă
      • format_quote Pe vremea aceea Calea Moșilor avea încă șanțuri și podețe. PAS, Z. I 139. DLRLC
      • format_quote Se opri pe podețul dinaintea porții și salută. REBREANU, R. I 76. DLRLC
  • comentariu Plural și: podețuri. DLRLC
etimologie:
  • Pod + -eț. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.