podeag sn [At: TDRG / V: (reg) ~ac / Pl: ~uri, (rar) ~ege / E: pod¹ + -eag] 1-4 (Reg; șhp; îf podeac) Podeț¹ (4-7). 5 (Reg; îaf) Podeț¹ (5). 6 (Reg; pan; determinat prin „ață”) Împletitură de fire făcută cu acul pentru a repara o țesătură. 7-8 (Îrg; șhp) Platou (mic). 9 (Reg) Movilă.

podeág n., pl. ege (dim. d. pod). Vechĭ. Podiș, platformă.

podeac sn vz podeag

podeag, podeaguri, s.n. (reg.) 1. (în forma „podeac”) podeț. 2. (înv.) platou, podiș, tăpșan mai mic. 3. movilă.