pocos¹ sm [At: GLOSAR REG. / Pl: ~oși / E: ucr покс, косу] (Reg) Cotoare ce rămân după cositul ierbii.

pocos², oasă a [At: H XVIII, 21 / Pl: ~oși, ~oase / E: ns cf focos] (Reg) Mițos.

pocos³, ~ă a vz pocoș

pocaș, ~ă a vz pocoș

pocăș, ~ă a vz pocoș

pocoș, ~ă a [At: KLEIN, D. 401 / V: (îrg) ~căș, (reg) ~cas, ~caș, ~os / Pl: ~i, ~e / E: mg pókos] 1 (Trs; d. cai) Care suferă de poc². 2 (Trs; d. cai) Cu picioarele umflate, înțepenite sau cu cârcei. 3 (Trs; pex; d. cai) Care șchioapătă. 4 (Rar; d. cai) Deșelat. 5 (Îdt; pex; d. oameni) Cu mâna sau cu piciorul contractat, înțepenit de durere, de boală. 6 (Reg; d. oameni) Crăcănat.

pocoș (-șuri), s. n. – Cutremurat, spasm. Mag. pókos (Cihac, II, 521; Gáldi, Dict., 152). În Trans., rar. – Der. pocosi (var. pocozi), vb. (Trans., Banat, a se mira, a se prosti).

POÇOS DE CALDAS, oraș în SE Braziliei (Minas Gerais), situat la 1.220 m alt., la 400 km SV de Belo Horizonte; 136 mii loc. (2002). Stațiune balneoclimaterică (băi sulfuroase).

pocos, -oasă, adj. (reg.) mițos.

pocos, pocoși, s.m. (reg.) cotoarele ce rămân după cositul ierbii.

pocoș, -ă, adj. 1. (reg.; despre cai) care suferă de umflături la picioare (de poc), care șchioapătă. 2. (înv.) cu mâna sau piciorul contractat, înțepenit, anchilozat. 3. (reg.; despre oameni) crăcănat.