POCĂIÁLĂ, pocăieli, s. f. (Rar) Pocăință. [Pr.: -că-ia-] – Pocăi + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

POCĂIÁLĂ s. v. căință, mustrare, părere de rău, regret, remușcare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pocăiálă s. f., g.-d. art. pocăiélii; pl. pocăiéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink