opțiuni
  • info
2 intrări
19 definiții

Explicative DEX

POCÂLTIT, -Ă, pocâltiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Slăbit (de foame); foarte flămând, hămesit. – V. pocâlti.

POCÂLTIT, -Ă, pocâltiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Slăbit (de foame); foarte flămând, hămesit. – V. pocâlti.

pocâltit, ~ă a [At: R. POPESCU, ap. CM. I, 480 / V: (reg) ~col~, co~, cobâ~ / Pl: ~iți, ~e / E: pocâlti] 1 (Șîs de foame) Flămând peste măsură Si: (fam) hămesit. 2 (Îrg; îas) Slăbit și fără putere din cauza alimentației insuficiente. 3 (Reg) Îndoit. 4 (Reg) Atârnat în jos prin îndoire. 5 (Csnp) Care are o valoare scăzută, modestă.

POCÂLTI, pocâltesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A slăbi foarte mult; a fi istovit de foame. – Et. nec.

POCÂLTI, pocâltesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A slăbi foarte mult; a fi istovit de foame. – Et. nec.

cocâlti v vz pocâlti

pocâlti vir [At: LM / Pzi: ~tesc / E: nct] (Îvr) 1-2 A flămânzi peste măsură. 3-4 A slăbi și a-și pierde puterea din cauza alimentației insuficiente.

pocotit, ~ă a vz pocâltit

❍ COCÎLTIT adj. Olten. (PȘC.) = POCÎLTIT.

POCÎLTI, pocîltesc, vb. IV. Refl. (Popular) A slăbi tare, a-și pierde toate puterile; a fi epuizat de foame. V. hămesi. Lupii te-ar mînca Că te-ai pocîltit Și te-ai schilodit. TEODORESCU, P. P. 497.

POCÎLTIT, -Ă, pocîltiți, -te, adj. Slăbit (din cauza foamei), lihnit, hămesit. Ieșiseră din iarnă pocîltiți de foame. PAS, L. I 20. Pocîltiți de foame, rupți de nedormire, se apropiară de vatra satului. DELAVRANCEA, S. 209. Să împac copilul ăsta care este rupt de osteneală și pocîltit de foame. ISPIRESCU, L. 335. ♦ Slab. Ce ai, fiule? a întrebat bătrîna. De ce ești așa de pocîltit și n-ai chef de loc? CARAGIALE, O. III 61.

cocîltésc, V. pocîltesc.

pocîltésc (mă) v. refl. (cp. cu vsl. poklati, a ucide, d. klati-kalion, a împunge; sîrb. poklati, a ucide, rus. pokolĭetĭ, a muri). Îs doborît, îs lihnit, nu maĭ pot: pocîltit de foame. Boziĭ pocîltițĭ de cĭorchine oacheșe (Munt. vest. CL. 1910, jubilar, 203). – În Olt. Munt. vest pocîltit, în Munt. est cocîltit, în Mold. cohîltit, în Bucov. Mold. nord pocotit (NR. Pop. 6, 486). V. upesc.

pocotít, V. pocîltesc.

Ortografice DOOM

pocâlti (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă pocâltesc, 3 sg. se pocâltește, imperf. 1 sg. mă pocălteam; conj. prez. 3 să mă pocâltesc, 3 să se pocâltească; imper. 2 sg. afirm. pocăltește-te; ger. pocăltindu-mă

pocâlti (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pocâltește, imperf. 3 sg. se pocâltea; conj. prez. 3 să se pocâltească

pocâlti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pocâltesc, imperf. 3 sg. pocâltea; conj. prez. 3 sg. și pl. pocâltească

Etimologice

pocîlti (pocîltesc, pocîltit), vb. – A se deșela, a se speti. Probabil din sl. pochilŭ „încovoiat”, dacă nu ne înșelăm glosîndu-l așa. Se folosește aproape exclusiv în expresia pocîltit de foame, pe care dicționarele o glosează de obicei „sleit de foame”. După Cihac, II, 268 și Scriban, din sl. poklati „a ucide”, dar der. este greoaie. – Der. pocîlteală, s. f. (anemie, demobilizare).

Sinonime

POCÂLTIT adj. v. hămesit, lihnit, sfârșit.

pocîltit adj. v. HĂMESIT. LIHNIT.

Arhaisme și regionalisme

pocâltit, pocâltită, adj. (înv. și reg.) 1. slăbit, leșinat, lihnit (de foame), hămesit. 2. (reg.) îndoit, încovoiat, curbat; atârnat în jos. 3. (reg.) care are o valoare scăzută, modestă.

Intrare: pocâltit
pocâltit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocâltit
  • pocâltitul
  • pocâltitu‑
  • pocâltită
  • pocâltita
plural
  • pocâltiți
  • pocâltiții
  • pocâltite
  • pocâltitele
genitiv-dativ singular
  • pocâltit
  • pocâltitului
  • pocâltite
  • pocâltitei
plural
  • pocâltiți
  • pocâltiților
  • pocâltite
  • pocâltitelor
vocativ singular — —
plural — —
pocotit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pocâlti
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pocâlti
  • pocâltire
  • pocâltit
  • pocâltitu‑
  • pocâltind
  • pocâltindu‑
 singular plural
  • pocâltește
  • pocâltiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pocâltesc
 (să)
  • pocâltesc
  • pocâlteam
  • pocâltii
  • pocâltisem
a II-a (tu)
  • pocâltești
 (să)
  • pocâltești
  • pocâlteai
  • pocâltiși
  • pocâltiseși
a III-a (el, ea)
  • pocâltește
 (să)
  • pocâltească
  • pocâltea
  • pocâlti
  • pocâltise
plural I (noi)
  • pocâltim
 (să)
  • pocâltim
  • pocâlteam
  • pocâltirăm
  • pocâltiserăm
  • pocâltisem
a II-a (voi)
  • pocâltiți
 (să)
  • pocâltiți
  • pocâlteați
  • pocâltirăți
  • pocâltiserăți
  • pocâltiseți
a III-a (ei, ele)
  • pocâltesc
 (să)
  • pocâltească
  • pocâlteau
  • pocâltiră
  • pocâltiseră
cocâlti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pocâltit, pocâltităadjectiv

  • 1. învechit regional Slăbit (de foame); foarte flămând. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: flămând hămesit lihnit sfârșit slăbit
    • format_quote Ieșiseră din iarnă pocîltiți de foame. PAS, L. I 20. DLRLC
    • format_quote Pocîltiți de foame, rupți de nedormire, se apropiară de vatra satului. DELAVRANCEA, S. 209. DLRLC
    • format_quote Să împac copilul ăsta care este rupt de osteneală și pocîltit de foame. ISPIRESCU, L. 335. DLRLC
    • 1.1. Slab. DLRLC
      sinonime: slab
      • format_quote Ce ai, fiule? a întrebat bătrîna. De ce ești așa de pocîltit și n-ai chef de loc? CARAGIALE, O. III 61. DLRLC
etimologie:
  • vezi pocâlti DEX '98 DEX '09

pocâlti, pocâltescverb

  • 1. învechit regional A slăbi foarte mult; a fi istovit de foame. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: slăbi
    • format_quote Lupii te-ar mînca Că te-ai pocîltit Și te-ai schilodit. TEODORESCU, P. P. 497. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.