POANSÓN, poansoane, s. n. 1. Unealtă alcătuită dintr-o tijă de oțel sau de alt metal dur, de formă conică, triunghiulară etc., cu vârful gravat în relief, care servește la perforarea sau la marcarea prin presare a unor obiecte de metal, la confecționarea unor matrițe, la baterea medaliilor etc. ♦ Instrument ascuțit din oțel, folosit în tehnica gravurii. 2. Piesă a unei matrițe, cu un contur cu muchii tăietoare sau cu o suprafață de lucru plană sau profilată, care servește la decupare, detașare, imprimare etc. prin deformare plastică. 3. Unealtă cilindrică de os, cu vârful ascuțit, cu care se perforează pânza și se dă formă rotundă unor puncte de broderie cu găuri. [Pl. și poansonuri] – Din fr. poinçon.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

POANSÓN ~oáne n. 1) Unealtă metalică având un cui rezistent la vârf, folosită la perforarea ori la marcarea unor obiecte din metal dur. 2) Instrument din oțel călit, cu vârful gravat în relief, folosit la executarea gravurilor. 3) Parte componentă a unei matrițe, având muchie tăietoare, cu ajutorul căreia se decupează sau se imprimă un contur. 4) Unealtă cilindrică, ascuțită la vârf, întrebuințată în broderie pentru a găuri pânza. [sil. poan-] /<fr. poinçon
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POANSÓN s.n. 1. Unealtă de oțel cu vârful gravat, folosită pentru marcat, ștanțat etc. 2. Unealtă cilindrică de os ascuțită la vârf, cu care se dă formă rotundă unor puncte de broderie cu găuri. [Pron. poan-, pl. -oane, -onuri. / < fr. poinçon].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

POANSÓN s. n. 1. matriță pentru decupare, îndoire, ambutisare etc. prin deformare plastică. ◊ bucată de oțel pe care se gravează literele în relief și cu care se bat matrițele pentru caractere tipografice. 2. unealtă de oțel cu vârful gravat, pentru marcat, ștanțat etc. 3. unealtă cilindrică de os ascuțită la vârf, cu care se dă formă rotundă unor puncte de broderie cu găuri. (< fr. poinșon)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

POANSÓN s. pămătuf, (reg.) pomoci. (~ de bărbierit)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

poansón s. n. (sil. poan-), pl. poansoáne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink