poțoală¹ sf [At: AGÂRBICEANU, L. T. 116 / Pl: ~le / E: cf mg pocok] (Trs; gmț; irn) 1 Puști. 2 Țânc.

poțoală² sf [At: CHEST. II, 246/387 / Pl: ~le / E: cf mg pocok] (Reg) Bucată de lemn în formă de triunghi, care se așază între acoperiș și căpriori pentru a ridica streașină casei și pentru a feri pereții de ploaie.

poțoală¹, poțoale, s.f. (reg.) puști, puștan; țânc.

poțoală², poțoale, s.f. (reg.) bucată de lemn în formă de triunghi, care se așază între acoperiș și căpriori, pentru a ridica streașina casei.