POȘOVAICĂ s. f. v. poșovoaică.

POȘOVOAICĂ s. f. Dans popular românesc, asemănător brâului, răspândit în regiunea Caransebeșului; melodie după care se execută acest dans. [Var.: poșovaica s. f.] – Et. nec.

poșovaică sf [At: TIM. POPOVICI, D. M. 81 / V: ~voaică / Pl: ? / E: cf poșovăi] (Ban) 1 Glumă. 2 (Pex) Minciună. 3 Înșelătorie. 4 (Îlv) A umbla cu ~ca A minți. 5 (Îal) A înșela. 6 Piedică ce se pune cuiva ca să cadă. 7-9 (art) Dansuri populare din zona Caransebeșului, Făgărașului etc., de tipul (brâului) (hațeganei ori) asemănător cu călușarii, cu mișcare în general vioaie. 10-12 Melodie după care se execută poșovoaica (7-9). 13 Epitet dat unui om care merge legănat.

poșovoaică sf vz poșovaică

POȘOVOAICA s. f. art. Dans popular românesc, asemănător brâului, răspândit în regiunea Caransebeșului; melodie după care se execută acest dans. – Et. nec.

poșovoaica (dans) s. f. art., neart. poșovoaică, g.-d. art. poșovoaicii

poșovoaica (dans) s. f. art., neart. poșovoaică, g.-d. art. poșovoaicii

poșovoaica s. f. art.

poșovaică (-ci), s. f. – 1. Glumă, distracție. – 2. Un anumit dans. Sb. pošva „acțiunea de a-și petrece noaptea”, probabil fiind vorba de distracții de ajun, cf. vorbe de clacă. În Banat.

poșovaica 1. Denumire sub care sunt întâlnite două variante (p. pe un picior și p. pe două picioare) ale brâului bănățean nou, în jud. Caraș-Severin. Ambele sunt jucate de bărbați în formație de linie sau semicerc cu brațele pe umeri. Au ritm binar*, dactilic* și, fiecare, melodie proprie. Mișcarea este rapidă cu pași și sărituri mărunte executați pe loc, alternând cu deplasări bilaterale (prima variantă) sau pași largi încrucișați în față și spate (a doua variantă). Este caracteristică concordanța perfectă între motivele* muzicale și cele coregrafice. 2. Joc popular românesc, de cuplu, întâlnit în Țara Făgărașului, ca dans final în suita ciclică. Este o variantă mai simplă a hațeganei*. Se execută pe loc (perechile libere răspândite în spațiul de joc) și constă dintr-o legănare și o învârtire, în alternanță liberă, cu frecvente treceri pe sub mână la sfârșitul frazelor* muzicale.

POȘOVÁICA s. f. art. 1. Dans popular românesc, asemănător brâului, răspândit în regiunea Caransebeșului, cu ritm binar și mișcare vioaie; melodia după care se execută acest dans. 2. Dans popular românesc, asemănător cu hațegana, răspândit în zona Făgărașului; melodia după care se execută acest dans.

POȘOVAICĂ s. v. ghidușie, glumă, năzbâtie, năzdrăvănie, nebunie, poznă, ștrengărie.

poșovaică s. v. GHIDUȘIE. GLUMĂ. NĂZBÎTIE. NĂZDRĂVĂNIE. NEBUNIE. POZNĂ. ȘTRENGĂRIE.

poșovaică, s.f. (reg.) 1. glumă; minciună, înșelătorie. 2. piedică (pusă cuiva să cadă). 3. (art.) numele mai multor dansuri populare și melodia după care acesta se cântă (asemănătoare cu brâulețul, hațegana sau călușarii).