pneumatolitic, ~ă a [At: LTR² XII, 636 / P: pne-u~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr pneumatolytique] 1 Care aparține pneumatolizei. 2 Privitor la pneumatoliză. 3 Fază ~ă Etapă în procesul de formare a mineralelor și rocilor în care topiturile magmatice se caracterizează printr-un conținut bogat în componenți volatili, cărora le conferă o mare fluiditate.

PNEUMATOLITIC, -Ă adj. Referitor la pneumatoliză. [< fr. pneumatolytique].

pneumatolitic (desp. pne-u-) adj. m., pl. pneumatolitici; f. pneumatolitică, pl. pneumatolitice

pneumatolitic (pne-u-) adj. m., pl. pneumatolitici; f. pneumatolitică, pl. pneumatolitice

pneumatolitic adj. m. (sil. -pne-u-), pl. pneumatolitici; f. sg. pneumatolitică, pl. pneumatolitice

PNEUMATO- „plămîn, respirație”. ◊ gr. pneuma, atos „suflu, răsuflare” > fr. pneumato-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. pneumato-. □ ~cel (v. -cel₂), s. n., tumoare gazoasă intrapulmonară; ~cist (v. -cist), s. n., veziculă plină cu aer, prezentă la plantele acvatice; ~for (v. -for), s. m., 1. Rădăcină aeriană metamorfozată, cu rol în respirația plantelor din regiunile mlăștinoase. 2. Veziculă plină cu aer, aflată pe talul unor plante inferioare acvatice, care ajută la plutire; ~lite (v. -lit₁), s. n. pl., roci magmatice ale căror minerale componente sînt formate prin fenomenul de pneumatoliză; ~litic (v. -litic₂), adj., referitor la pneumatoliză; ~liză (v. -liză), s. f., fenomen care are loc prin reacția dintre componenții volatili degajați dintr-un masiv magmatic și rocile înconjurătoare; ~logie (v. -logie₁), s. f., știință a fenomenelor spirituale; ~terapie (v. -terapie), s. f., pneumoterapie*.