PNEUMATOLIT, pneumatolite, s. n. (La pl.) Roci magmatice ale căror minerale sunt formate prin fenomenul de pneumatoliză. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatolyte.

PNEUMATOLIT s. n. Rocă magmatică formată prin pneumatoliză. (cf. fr. pneumatolyte)

PNEUMATOLITE s. f. pl. Roci magmatice ale căror minerale sunt formate prin fenomenul de pneumatoliză. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatolyte.

pneumatolit (desp. pne-u-) s. n., pl. pneumatolite

pneumatolit (pne-u-) s. n., pl. pneumatolite

pneumatolite s. f. pl. (sil. pne-u-)

PNEUMATO- „plămîn, respirație”. ◊ gr. pneuma, atos „suflu, răsuflare” > fr. pneumato-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. pneumato-. □ ~cel (v. -cel₂), s. n., tumoare gazoasă intrapulmonară; ~cist (v. -cist), s. n., veziculă plină cu aer, prezentă la plantele acvatice; ~for (v. -for), s. m., 1. Rădăcină aeriană metamorfozată, cu rol în respirația plantelor din regiunile mlăștinoase. 2. Veziculă plină cu aer, aflată pe talul unor plante inferioare acvatice, care ajută la plutire; ~lite (v. -lit₁), s. n. pl., roci magmatice ale căror minerale componente sînt formate prin fenomenul de pneumatoliză; ~litic (v. -litic₂), adj., referitor la pneumatoliză; ~liză (v. -liză), s. f., fenomen care are loc prin reacția dintre componenții volatili degajați dintr-un masiv magmatic și rocile înconjurătoare; ~logie (v. -logie₁), s. f., știință a fenomenelor spirituale; ~terapie (v. -terapie), s. f., pneumoterapie*.