2 intrări
16 definiții
- explicative DEX (7)
- ortografice DOOM (6)
- enciclopedice (1)
- sinonime (2)
Explicative DEX
PLUTUIRE, plutuiri, s. f. Acțiunea de a plutui și rezultatul ei; plutuit. – V. plutui.
PLUTUIRE, plutuiri, s. f. Acțiunea de a plutui și rezultatul ei; plutuit. – V. plutui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
plutuire sf [At: LTR2 / Pl: ~ri / E: pluti] Operație de finisare a pieilor tăbăcite, prin tratarea cu săruri de crom și rularea pe o scândură rotunjită acoperită cu plută, pentru a le face moi și a le da un aspect specific Si: plutuit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PLUTUIRE, plutuiri, s. f. Acțiunea de a plutui și rezultatul ei.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PLUTUI, plutuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pieile tăbăcite unei operații de finisare, tratându-le cu săruri de crom, pentru a le face moi și a le da un aspect plăcut. – Plută2 + suf. -ui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PLUTUI, plutuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pieile tăbăcite unei operații de finisare, tratându-le cu săruri de crom, pentru a le face moi și a le da un aspect plăcut. – Plută2 + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
plutui vt [At: LTR2 XII, 635 / Pzi: ~esc / E: pluta2 + -ui] A supune pieile tăbăcite unei operații de finisare tratându-le cu săruri de crom pentru a le face moi și a le da un aspect specific.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PLUTUI, plutuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pieile tăbăcite unei operații de finisare, în săruri de crom, pentru a le face moi și a le da față.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A PLUTUI ~iesc tranz. (piei tăbăcite) A supune operației de finisare pentru a le micșora și a le imprima un desen. /plută + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
plutuire s. f., g.-d. art. plutuirii; pl. plutuiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
plutuire s. f., g.-d. art. plutuirii; pl. plutuiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
plutuire s. f., g.-d. art. plutuirii; pl. plutuiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
plutui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plutuiesc, 3 sg. plutuiește, imperf. 1 plutuiam; conj. prez. 1 sg. să plutuiesc, 3 să plutuiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
plutui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plutuiesc, imperf. 3 sg. plutuia; conj. prez. 3 să plutuiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
plutui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plutuiesc, imperf. 3 sg. plutuia; conj. prez. 3 sg. și pl. plutuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Enciclopedice
PLUTUÍRE (< plută1) s. f. Operație de finisare a pieilor tăbăcite, prin tratare cu săruri de crom, pentru a le oferi moliciune sau a le imprima un desen caracteristic; constă în rularea pielii pe o scândură rotunjită, acoperită cu plută1.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
PLUTUIRE s. plutuit. (~ pieilor.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PLUTUIRE s. plutuit. (~ pieilor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
plutuire, plutuirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a plutui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: plutuit
etimologie:
- plutui DEX '98 DEX '09
plutui, plutuiescverb
- 1. A supune pieile tăbăcite unei operații de finisare, tratându-le cu săruri de crom, pentru a le face moi și a le da un aspect plăcut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- Plută + -ui. DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.