PLUTONIÁN, -Ă, plutonieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la Pluton (zeul grec al infernului). 2. Adj., s. m. și f. (Adept) al plutonismului. [Pr.: -ni-an] – Din fr. plutonien.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PLUTONIÁN1 ~ánă (~éni, ~éne) 1) Care ține de Pluton, zeu al infernului la grecii antici; propriu pentru Pluton. 2) v. PLUTONIC. [Sil. -ni-an] /<fr. plutonien
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PLUTONIÁN2 ~éni m. Adept al plutonismului. [Sil. -ni-an] /<fr. plutonien
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PLUTONIÁN, -Ă adj. 1. Referitor la Pluto. 2. Format prin acțiunea vulcanilor; plutonic. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. plutonien, cf. Pluto – zeul infernului].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PLUTONIÁN, -Ă I. adj. 1. plutonic. 2. care aparține planetei Pluton. II. adj., s. m. f. plutonist. (< fr. plutonien)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PLUTONIÁN adj. v. plutonic.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
plutonián adj. m., s. m. (sil. -ni-an), pl. plutoniéni (sil. -ni-eni); f. sg. plutoniánă, pl. plutoniéne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink