PLÚTĂ², plute, s. f. 1. Specie de plop ale cărui ramuri cresc aproape de la baza trunchiului, dând coroanei o formă de piramidă lungă și îngustă; plutaș² (Populus pyramidalis). 2. Material gros, neted, poros, impermeabil, elastic și mai ușor decât apa, obținut din stratul exterior al scoarței unor specii de stejar și folosit pentru fabricarea dopurilor, a colacilor de salvare, ca material izolant, în construcția avioanelor etc., suber. ♦ (Rar) Dop fabricat din plută². ♦ Bucată de lemn sau de alt material ușor care se leagă de sfoara undiței pentru a o face să plutească la suprafața apei. ♦ Bucățică de lemn ușor în care se înfige fitilul candelei. – Din scr. plut.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

PLÚTĂ¹, plute, s. f. Ambarcație ușoară, plutitoare, uneori prevăzută cu flotoare, construită din trunchiuri de copac prinse împreună și destinată transportului trunchiurilor pe ape curgătoare. ◊ Expr. A face pluta = a înota plutind orizontal (pe spate). (Rar) A cădea de-a pluta = a cădea întins la pământ. ♦ Platformă de lemn plutitoare, folosită pentru salvare pe apă. ◊ Plută-far = plută mare, cu o baliză din panouri și o instalație de semnale de ceață, servind pentru orientare. – Din. bg. pluta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PLÚTĂ¹ ~e f. 1) Platformă plutitoare, formată din trunchiuri de copaci prinși împreună și transportați pe o apă curgătoare. 2) Ambarcație simplă, făcută din bușteni sau din scânduri unite între ele. /<bulg. pluta
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PLÚTĂ² ~e f. 1) Varietate de plop, având ramuri drepte, aproape verticale, ce pornesc de la baza tulpinii, formând o coroană îngustă, piramidală. 2) Material poros și impermeabil, ușor și elastic, extras din scoarța unor specii de stejar, având diferite întrebuințări (la fabricarea dopurilor, ca material izolant etc.). 3) Piesă mică, confecționată dintr-un material ușor (pană, lemn etc.), care se leagă de sfoara unei undițe, pentru a o menține la suprafața apei. /<sb. plut
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PLÚTĂ s. (prin Mold. și Olt.) pod, (înv.) plutitoare, (franțuzism înv.) radou. (~ purtată de ape.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PLÚTĂ s. 1. v. plop. 2. v. suber. (Dopuri făcute din ~.) 3. punte. (~ la fitilul unei candele.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PLÚTĂ s. v. nufăr, plop.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

plútă (ambarcație, copac, obiect de plută) s. f., pl. plúte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

plútă (material) s. f.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

plútă-fár s. f., pl. plúte-fár
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

a face pluta pe spate expr. (intl.) a fi înecat.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a veni cu pluta pe Bistrița expr. 1. a proveni din mediul rural. 2. a avea naivitatea omului simplu de la țară; a fi credul.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a veni cu pluta pe conductă expr. a fi prost / nerod / nătâng.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

venit cu pluta expr. (iron.) 1. provenit din mediul rural. 2. naiv, credul. 3. rupt de realitate.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink