PLUGĂRÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a plugări. – V. plugări.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PLUGĂRÍRE s. v. arare, arat, arătură, plug, plugărie, plugărit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

plugăríre s. f., g.-d. art. plugărírii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PLUGĂRÍ, plugăresc, vb. IV. Intranz. A munci pământul în calitate de plugar (1); a lucra pământul cu plugul (1). – Din plugar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A PLUGĂRÍ ~ésc intranz. 1) A practica ocupația de plugar; a fi plugar. 2) rar A umbla cu plugușorul în ajunul Anului Nou. /Din plugar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PLUGĂRÍ vb. (reg.) a păuri, a plugui. (~ de-o viață.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

plugărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plugărésc, imperf. 3 sg. plugăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. plugăreáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink