ploua [At: COD. VOR. 136/6 / V: (reg) ~oia, (înv) plua / P: plo-ua / Pzi: 3 plouă l Cj: 3 (reg) să ploaie / E: ml plovere] 1 viim A cădea ploaia (1). 2 viim (Îe) A ~ cu găleata (sau ca din cofă) A ploua (1) foarte tare, cu picături mari și repezi. 3 viim (Îe) ~uă de varsă A ploua (1) torențial. 4 viim (Îe) A ~ ca prin sită A ploua (1) mărunt și des Si: a bura, a cerne. 5 viim (Îe) Parcă tot îi ninge și îi ~uă Se spune despre o persoană posomorâtă și mereu nemulțumită. 6 viim A se face că plouă A da impresia că nu observă sau că nu știe un lucru sau un fapt neplăcut. 7 viu (D. ploaie) A cădea, a curge în stropi. 8 vtim A cădea ploaia (1) asupra cuiva sau a ceva Si: a uda. 9 vt (Înv) A da, a trimite ploaia (1). 10-11 vit (Pan) A cădea de sus sau a veni, a se produce etc. în număr, în cantitate mare și neîntrerupt Si: a curge. 12 vt (Fig) A arunca, a trimite fără întrerupere.

PLOUA, pers. 3 plouă, vb. I. 1. Intranz. impers. (Adesea urmat de determinări modale) A cădea, a curge ploaie. Într-o zi ploua strașnic și era o glodărie pin’ la genunchi. HOGAȘ, DR. II 121. Afară plouă mărunțel, ploaie rece de toamnă. CARAGIALE, O. I 360. În pădure a plouat grozav și s-a făcut o mîzgă și-un ghețuș, de nu te mai poți de feli ținea pe picioare. CREANGĂ, P. 47. ◊ Expr. A ploua cu găleata (sau ca din cofă) = a ploua foarte tare, cu picături mari și dese. De două săptămîni plouă cu găleata, un ceas, două în fiecare noapte. CAMIL PETRESCU, O. I 264. Nu trece vreme de un ceas, și unde nu începe a se-nnora, apoi a trăsni și a fulgera... sufla un vînt și ploua ca din cofă. RETEGANUL, P. IV 71. Plouă de varsă = plouă foarte tare. Ciucur verde de mătase, Lasă-mă, mîndruțo-n casă, C-afară plouă de varsă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 375. A ploua ca prin sită = a ploua mărunt și des; a cerne, a bura. Parcă tot îi ninge și-i plouă v. ninge. ◊ Unipers. (Cu subiectul «ploaia», «norii») Căci ploaia, cînd ar ploua, Aurul ți l-ar stricai. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 509. El oftează și jălește Și prin gratii tot privește Cînd la nori purtați de vînt Care plouă pe pămînt, Cînd la cîrduri de cucoare Ce mereu zbor cătră soare. ALECSANDRI, P. P. 141. ◊ Tranz. impers. (Cu complement intern) De-ar ploua ploaie cu tină. ȘEZ. I 76. Plouă ploaie cu bulbuci Și tu, bade, tot te duci! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 313. ♦ Tranz. A uda (pe cineva) ploaia, a cădea ploaia asupra cuiva sau a ceva. N-am văzut verde frunzuță Ca la mîndra-n grădiniță, Cît o ninge, cît o plouă, Ea e tot mîndră și nouă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 21. Oltu-i umflat, Că la munte l-a plouat. ALECSANDRI, P. P. 159. ◊ Unipers. (Cu subiectul «ploaia») Murgule, coamă rotată, Du-mă la mîndra odată, Că ți-oi face grajd de piatră Vîntul să nu mi te bată, Nici ploaia să nu te ploaie, Nici neaua să nu te ningă. HODOȘ, P. P. 47. 2. Intranz. unipers. Fig. A cădea sau a curge în cantitate mare, fără întrerupere. Odaia era strîmtă și foarte înaltă. Printr-un geam opac din tavan ploua înlăuntru o lumină albă. DAN, U. 193. Din albastrul șters al cerului adînc, soarele, alb de fierbinte ce era, ploua cu foc peste capetele noastre. HOGAȘ, M. N. 14. Teiul vechi un ram întins-a, Ea să poată să-l îndoaie, Ramul tînăr vînt să-și deie Și de brațe-n sus s-o ieie, Iară florile să ploaie Peste dînsa. EMINESCU, O. I 122. ♦ Tranz. A lăsa să cadă sau să curgă în cantitate mare. De sus, din colivie, sticletele plouă mereu la coji. BASSARABESCU, V. 170. Infanteria din centru ploua nouri de săgete. HASDEU, v. 150. – Forme gramaticale: prez. conj. să plouă și să ploaie. - Prez. ind. și: (regional) ploaie (HODOȘ, P. P. 118).

A PLOUA pers. 3 plouă 1. intranz. 1) A cădea ploaie. ◊ ~ cu găleata (sau cu cofa) a ploua foarte tare. ~ ca prin sită a ploua mărunt și des; a cerne; a burnița; a bura. 2) fig. A cădea din abundență. Plouă cu nuci. 2. tranz. (despre ploaie) A face să fie ud; a uda. ~ rufele. [Sil. plo-ua] /<lat. plovere

plouà v. 1. se zice de apa ce cade din nori; 2. fig. a cădea în abundanță: gloanțele dușmanului plouau asupra capetelor noastre. [Lat. PLOVERE (= PLUERE)].

ploaie sf [At: PSALT, HUR. 123^v/15 / V: (reg) ~auă, plouă / Pl: ploi / G-D: ploii, (înv) ~iei / E: ml *plovia] 1 Precipitație atmosferică sub formă de picături de apă provenite din condensarea vaporilor de apă din atmosferă Si: (înv) plouare. 2 (Îe) După ~ manta Se spune despre un lucru, o situație etc. care vine cu întârziere, când nu mai este de folos. 3 (Îe) A-și întoarce umbrela dincotro vine ~ia A-și îndrepta atenția în direcția de unde vine o primejdie, o nenorocire. 4 (Reg; îs) ~ mocănească Ploaie (1) măruntă, de lungă durată. 5 (Îlav) Pe ~ În timp ce plouă. 6 (Îlav) În (sau sub) ~ În bătaia ploii (1). 7 (Fam; îs) Apă de ~ Se zice despre ceva lipsit de conținut, de temei. 8 (Fam; îas) Se spune despre un lucru lipsit de seriozitate. 9 (Fam; îe) A(-și) sau a-i aranja (cuiva) ~ile A(-și) crea condiții favorabile spre a obține ceva fără să merite. 10 (Fam; îae) A(-și) rezolva treburile, afacerile pe căi lăturalnice. 11 (Reg; îe) A căsca (sau a face) a ~ A fi cuprins de moleșeală, de lene Si: a picoti. 12 (Fam; îe) A lăsa (pe cineva) în ~ile lui A lăsa pe cineva în voia lui, în apele lui. 13 (D. cer, văzduh; îe) A se lumina a ~ A căpăta o lumină difuză care anunță venirea ploii (1). 14 (Prc) Picătură de ploaie (1). 15 (Pan; udp „pe” sau în genitiv; adesea prin exagerare) Cantitate mare de ceva care cade, se revarsă, vine pe neașteptate etc. 16 (Ast; îs) ~ de stele Apariție a unui mare număr de stele căzătoare venind din aceeași regiune a bolții cerești într-un mic interval de timp. 17 Alice mărunte pentru vânat animale mici și păsări.

ploauă sf vz ploaie

ploia v vz ploua

plouă sf vz ploaie

plua v vz ploua

PLOAIE, ploi, s. f. 1. Precipitație atmosferică sub formă de picături de apă, provenite din condensarea vaporilor din atmosferă. După-amiază începu o ploaie măruntă, rece. REBREANU, R. I 172. Printre ramuri ploaia pică – Nici o creangă nu tresare. TOPÎRCEANU, B. 24. Începu o ploaie d-alea de părea că toarnă cu găleata. ISPIRESCU, L. 28. ◊ (Metaforic) Miroase florile-argintii Și cad, o dulce ploaie, Pe creștetele-a doi copii, EMINESCU, O. I 179. ◊ Ploi putrede v. putred. (Familiar) Apă de ploaie = vorbe fără conținut, palavre. Ordinul dat de dumneavoastră e apă de ploaie. CAMIL PETRESCU, O. II 370. ◊ Loc. adv. (În legătură cu verbe care arată mișcarea) Pe ploaie = în timp ce plouă, sub bătaia ploii. Pe ploaie, ajunseră tîrziu după-amiază, la cel dintîi tîrg. SADOVEANU, O. VII 78. Gogu cu Eugenia plecară pe ploaie. REBREANU, R. I 173. (În legătură cu verbe care arată starea) În (sau Sub) ploaie = în bătaia ploii. Dormeam pe brazdă cu bruma pe noi, sub ploaie și vînt, și mîncam porumb fiert. MIHALE, O. 32. [Călăreții] stăteau zile și nopți în ploaie și glod, sub cerul încărcat de norii deși ce atîrnau pînă lîngă pămînt. GÎRLEANU, L. 33. 3. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de») Ceea ce vine (cade, se revarsă) în cantitate mare, tumultuos. Într-o seară de toamnă i-a surprins pe plajă o ploaie de prepelițe. BART, E. 167. O ploaie de pumni și de cîlcîie căzură pe capu și spetele lui Vasile. BUJOR S.92. De sus o ploaie de raze cădea pe frunzele verzi. DUNĂREANU, CH. 134. O mare parte din ei au căzut sub o cumplită ploaie de gloanțe. ALECSANDRI, T. 1303. ◊ (Rar, cu determinarea în genitiv) Bat tina pe loc, în ploaia săgeților. DELAVRANCEA, O. II 194. ◊ Fig. O ploaie de priviri S-abat asupra frumuseții tale. TOPÎRCEANU, P. 69. I se păru... că o ploaie de fericire cade de sus pe sufletul său. GANE, N. I 144. 3. Alice mărunte (pentru vînat păsări și animale mici). Nu glumea cînd amenința că trage cu pușca. E adevărat că o încărca cu ploaie de vrăbii. SADOVEANU, M. C. 21. Omoară un urs năstrușnic și-l doboară cu pușca încărcată pentru prepelițe (numai cu ploaie, spune autorul!). GHEREA, ST. CR. I 271. Spuneai că ai tras odată cu ploaie într-însa și n-ai nimerit-o bine. CONTEMPORANUL, IV 302.

PLOAIE ploi f. 1) Precipitație atmosferică sub formă de picături de apă. ◊ ~ cu bulbuci (sau bășici) ploaie mare și de scurtă durată. ~ ciobănească sau mocănească ploaie măruntă și deasă care, de obicei, ține mult. Pe ~ pe timp de ploaie. Vremea-i a ~ se spune despre un timp noros, prevestitor de ploaie. Apă de ~ a) apă rezultată din ploaie; b) vorbe goale; palavre; c) acțiuni neserioase. 2) fig. Ceea ce cade sau vine în cantitate mare. O ~ de flori se scuturau. ~ de sulițe. ◊ ~ de stele mulțime de stele căzătoare care se văd în aceeași parte a cerului. 3) Alice mărunte pentru vânatul păsărilor și al unor animale mici. [G.-D. ploii] /<lat. plovia

ploaie f. 1. apă ce cade din nori; 2. fig. ceeace cade, vine în mare cantitate: o ploaie de săgeți AL. sub ploaia gloanțelor OD. [Lat. PLUVIA].

ploáĭe f., pl. oĭ (lat. plŭvia, it. pioggia, pv. ploja, fr. pluie, sp. lluvia, pg. chuva). Apă care cade din nourĭ în formă de picăturĭ. Alice micĭ p. păsărele: pușcă încărcată cu ploaĭe. Fig. Ceĭa ce cade saŭ vine în mare cantitate: o ploaĭe de gloanțe, de banĭ.

ploŭ, a -ŭá v. intr. (lat. plúĕre și plóvere, de unde it. pióvere, și *plovére, de unde pv. cat. ploure, fr. pleuvoir, sp. llover, pg. chover). Impers. Se zice despre apa care picură din norĭ: la munte ploŭă mult. Pin anal. Din redută ploŭă cu obuze, eŭ plouam cu gloanțe, gloanțele ploŭaŭ din redută. Fig. Vin din belșug: noroacele ploŭaŭ asupra luĭ. V. tr. Ud pin ploaĭe: m’a ploŭat așteptînd. – La început, acest verb trebuĭe să fi fost de conj. III, adică a ploáĭe, plouț (ca it. piovúto), cum din scribere s’a făcut a scrie). De aceĭa, în est se zice să ploaĭe, din *ploaĭă, lat. pluat, pe cînd în vest se zice să ploŭă (din ploŭe), după conj. I. În Ban. Olt. se zice a ploia, ploĭat, prez. ind. ploaĭe, conj. să ploŭă. Vechĭ: a plooa, plua; ploó, ploúnd (ploŭă, ploŭînd). Greșit scris ploa.

ploua (a ~) (desp. plo-ua) vb., ind. prez. 3 sg. plouă (desp. plo-uă); conj. prez. 3 sg. să plouă; ger. plouând (desp. plo-uând)

!ploua (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. plouă; conj. prez. 3 sg. să plouă; ger. plouând

ploua vb., ind. și conj. prez. 3 sg. plouă; ger. plouând

ploaie s. f., art. ploaia, g.-d. art. ploii; pl. ploi, art. ploile (desp. plo-i-)

ploaie s. f., art. ploaia, g.-d. art. ploii; pl. ploi, art. ploile (plo-i-)

ploaie s. f., art. ploaia, g.-d. art. ploii; pl. ploi

ploaie

ploaie, ploii gen. a.

plouă 3, plouă 3 conj.

MAMA-PLOAIE s. v. caloian.

PLOAIE ARTIFICIALĂ s. v. aspersiune.

RÂNDUNICĂ-DE-PLOAIE s. v. drepnea, lăstun-de-mal.

mama-ploaie s. v. CALOIAN.

rîndunică-de-ploaie s. v. DREPNEA. LĂSTUN-DE-MAL.

ploua (-uă, plouat), vb. impers. – 1. A cădea ploaie. – 2. A cădea ceva din abundență. – 3. A plictisi, a supăra. – Var. ortogr. ploa. Mr. ploae, istr. plou. Lat. plovĕre, forma populară a lui pluĕre (Pușcariu 1342; Candrea-Dens., 1413; Densusianu, Hlr., 78; REW 6610), cu schimb de conjug., cf. it. piovere (senes. piovare, cf. Max Steffens, Die Ausdrücke für Regen, Zürich 1935, 5), prov., cat. ploure, fr. pleuvoir, sp. llover, port. chover. Mai există urme de conjug. în -ere: să plouă, în Trans., să ploaie; plouă, în Olt., ploaie. Var. ploa, este înv. și incorectă. Der. ploaie, s. f. (precipitație atmosferică; abundență, încărcătură de alice), mr. ploae, megl. ploaiă, istr. ploie, din lat. *plovia < pluvia (Diez, I, 322; Diez, Gramm., I, 155; Densusianu, Filologie, 448; Tiktin; REW 6620), cf. it. pioggia, prov. ploja, fr. pluie, sp. lluvia, port. chuva (reducerea ploja în lat., propusă de Pușcariu 1340; Candrea-Dens., 1415, nu putea conduce la rezultatul rom., cf. Pascu, Beiträge, 19); ploicică (var. ploiță), s. f. (răpăială); ploier, s. m. (pasăre, Squatarola squatarola); plointe, adj. (Olt., timp ploios), pe care Candrea îl leagă de lat. pluentem, nu pare o ipoteză necesară; ploios, adj. (cu ploaie); plouat, adj. (ud; obosit, fără chef).

PLOAIE. Subst. Ploaie, ploicică (dim.), ploiță, ploișoară (rar); aversă, ploaie torențială, rupere de nori, potop, răpăială; bură, burniță, burnițeală, buroaică (rar), țîrîială. Grindină, piatră (pop.). Lapoviță, zloată. Pic, picătură strop. Pluviozitate. Plointe (reg.). Inundație. Fulgarin, fîș, impermeabil; umbrelă, umbreluță (dim.), ploier (reg.). Adj. Ploios, pluvios (livr.), burnițos; de ploaie, pluvial; plouat, ud, umed, umezit, leoarcă. Torențial. ’ Vb. A ploua, a cădea ploaie, a curge ploaie, a ploua cu găleata, a ploua ca din cofă, a se rupe norii; a ploua mărunt, a ploua ca prin sită, a ploua mocănește, a picura, a cerne, a bura, a burnița, a țîrîi; a inunda, a potopi (pop.). A bate grindina (piatra). V. apă, fenomene atmosferice.

mumulița ploii, păpușă, confecționată de către copii, din pământ sau cârpe, împodobită cu flori, lumânări și coji de ouă roșii; îngropată, este după trei zile dezgropată și azvârlită în apă. Textul este o invocație pentru ploaie, iar melodia un bocet* sau un fragment arhaic (alcătuit din câteva sunete), repetat până la terminarea textului poetic. Vechi rit de fertilitate, reminiscență a culturii stră-românești, m. a devenit astăzi, în unele sate din câmpia Dunării, joc de copii. V. caloianul; paparudă.

a aranja ploile expr. a face atmosferă favorabilă, a pregăti terenul în vederea unei anumite acțiuni

a ploua cu bășici / cu bulbuci / cu găleata expr. a ploua torențial.

a se face că plouă expr. a da impresia că nu observă un lucru sau un fapt neplăcut.

a strica ploile (cuiva) expr. a strica planurile (cuiva).

a-i ninge și a-i ploua expr. a fi abătut / posomorât / deprimat; a găsi defecte oricui sau la orice.

a-i ploua (cuiva) în gură expr. a-i fi (cuiva) poftă.

a-l apuca ploaia expr. (intl.) a fi surprins de poliție în flagrant delict

apă de ploaie expr. lipsit de consistență; lipsit de eficiență

ploaie cu bășici expr. ploaie torențială.

rahat în ploaie / pe băț expr. 1. lucru de calitate inferioară. 2. persoană insignifiantă.