2 definiții pentru plințui

Explicative DEX

plințui vt [At: COMAN, GL. / Pzi: plințui / E: fo] (Reg) A lovi cu palma udă.

Arhaisme și regionalisme

plințui, plințui, vb. IV (reg.) a lovi cu palma udă.

Intrare: plințui
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plințui
  • plințuire
  • plințuit
  • plințuitu‑
  • plințuind
  • plințuindu‑
singular plural
  • plințuie
  • plințuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plințui
(să)
  • plințui
  • plințuiam
  • plințuii
  • plințuisem
a II-a (tu)
  • plințui
(să)
  • plințui
  • plințuiai
  • plințuiși
  • plințuiseși
a III-a (el, ea)
  • plințuie
(să)
  • plințuie
  • plințuia
  • plințui
  • plințuise
plural I (noi)
  • plințuim
(să)
  • plințuim
  • plințuiam
  • plințuirăm
  • plințuiserăm
  • plințuisem
a II-a (voi)
  • plințuiți
(să)
  • plințuiți
  • plințuiați
  • plințuirăți
  • plințuiserăți
  • plințuiseți
a III-a (ei, ele)
  • plințuie
(să)
  • plințuie
  • plințuiau
  • plințui
  • plințuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)