PLINĂTÁTE s. f. Calitatea de a fi deplin, întreg; integritate, totalitate, plenitudine. – Plin + suf. -ătate.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PLINĂTÁTE f. Caracter deplin; plenitudine; deplinătate. /plin + suf. ~ătate
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PLINĂTÁTE s. v. desăvârșire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

plinătáte s. f., g.-d. art. plinătății
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink