15 definiții pentru plictiseală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLICTISEALĂ, plictiseli, s. f. 1. Stare sufletească apăsătoare, ușoară depresie morală provocată de singurătate, de lipsa de ocupație sau de o ocupație neatrăgătoare, de monotonie etc.; gol sufletesc, urât, plictis. 2. Enervare, necaz, supărare. – Plictisi + suf. -eală.

plictisea sf [At: POLIZU / Pl: ~eli / E: plictisi + -eală] 1 Stare sufleteasă apăsătoare, ușoară depresie provocată de singurătate, de lipsă de ocupație, de o activitate lipsită de interes, de monotonie etc. Si: plictisire (1), urât, (înv; fam) plictis (1). 2 (Pex) Împrejurare care provoacă o asemenea stare sufletească Si: (înv; fam) plictis (2). 3 Enervare. 4 (Pex) Stare de enervare, de agasare.

PLICTISEALĂ, plictiseli, s. f. 1. Stare sufletească apăsătoare, ușoară depresiune morală provocată de singurătate, de lipsa de ocupație sau de o ocupație neatrăgătoare, de monotonie etc.; gol sufletesc, urât, plictis. 2. Enervare, necaz, supărare. – Plictisi + suf. -eală.

PLICTISEALĂ, plictiseli, s. f. 1. Stare sufletească de lîncezeală, de nemulțumire provocată de inactivitate, de o activitate neplăcută sau lipsită de interes, de monotonie etc.; urît. Drumul de fier nu-i o călătorie de plăcere; e o goană amețitoare, în care capul îți vîjîie, gîndurile îți adorm, e o prelungă plictiseală. SADOVEANU, O. VI 375. 2. Neplăcere, necaz, supărare, neajuns.

PLICTISEALĂ ~eli f. Stare a omului care se plictisește; urât. /a (se) plictisi + suf. ~eală

plictiseală f. urît, întristare cauzată de neocupațiune, gol sufletesc. [Gr. mod.].

plictiseálă f., pl. elĭ (d. plictisesc). Urît, neplăcere cauzată de neocupațiune, de ocupațiune urîtă saŭ de vorbă nesărată.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

plictisea s. f., g.-d. art. plictiselii; pl. plictiseli

plictisea s. f., g.-d. art. plictiselii; pl. plictiseli

plictisea s. f., g.-d. art. plictiselii; pl. plictiseli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLICTISEA s. urât, (rar) anosteală, (pop. și fam.) lehamite, (reg.) zălezeală, (înv. și fam.) plictis, sastisire, (înv.) plicsis, stenahorie. (Simțea o ~ de moarte.)

PLICTISEA s. urît, (rar) anosteală, (pop. și fam.) lehamite, (reg.) zălezeală, (înv. și fam.) plictis, sastisire, (înv.) plicsis, stenahorie. (Simțea o ~ de moarte.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PLICTISEALĂ. Subst. Plictiseală, plictis (înv. și fam.), anosteală, anostie (rar), lasitudine, urît, splin (spleen); importunitate (livr.), uniformitate, monotonie (fig.); lehamite (pop.), blazare, dezgust, saturație (fig.), săturare (rar), sastisire (înv.). Adj. Plictisit; sătul (fig.), săturat (fig.), sastisit (înv.), dezgustat, blazat, lehămetit (reg.), lehămetuit (reg.). Plicticos, plictisitor, anost, ambetant (rar), fastidios (livr.), fad (fig.), importun (livr.), monoton (fig.), uniform (fig.), tern (fig.). Vb. A se plictisi, a se anosti (rar), a se ambeta (rar), a i se urî, a i se face urît, a fi plictisit, a se sastisi (grecism înv.), a-i fi (cuiva) urît, a fluiera in (a) pustiu, a muri de plictiseală, a muri de urît, a se sătura (de cineva, de ceva) (fig.), a se sătura (de cineva, de ceva) ca de mere pădurețe, a se sătura pînă în gît, a i se acri, a-i fi (a-i veni) (cuiva) acru, a-i fi lehamite, a i se face lehamite, a se lehămeti (reg.), a se lehămetisi (reg.), a se lehămetui (reg.). A plictisi, a anosti (rar), a ambeta (rar), a asasina (fig); a importuna (livr.), a indispune. V. aversiune, cicăleală, saturație, tristețe.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-și omorî plictiseala / timpul / vremea expr. a-și ocupa timpul cu lucruri lipsite de importanță.

Intrare: plictiseală
plictiseală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plictisea
  • plictiseala
plural
  • plictiseli
  • plictiselile
genitiv-dativ singular
  • plictiseli
  • plictiselii
plural
  • plictiseli
  • plictiselilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plictisea, plictiselisubstantiv feminin

etimologie:
  • Plictisi + sufix -eală DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.