PLICIUÍRE, pliciuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a pliciui și rezultatul ei; plescăit. – V. pliciui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

pliciuíre s. f., g.-d. art. pliciuírii; pl. pliciuíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PLICIUÍ, pliciuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A face plici¹; a plici². – Plici¹ + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

pliciuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pliciuiésc, imperf. 3 sg. pliciuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. pliciuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink