plevúșcă f. col. (poate dim. d. pleavă, dar maĭ probabil var. din pléviță 1). Un peștișor verzuĭ (leucaspius delineatus). Pleviță, albitură, pește mărunt: bĭata plevușcă adunată acolo = în vîrșă (Chir. VR. 8, 7-8, 51). Fig. Prostime, plebe, lume maĭ de jos; stătea pitit pintre plevușcă (Car. VR. 1909, 11, 209). V. chisagă și fîță.