PLÉVIȚĂ, plevițe, s. f. (Reg.) Placă de fier care îmbracă partea de jos a leucii. ♦ Bucată de fier care se bate în cuie sau în nituri pentru a acoperi o crăpătură la vase, la albii etc. – Pleu + suf. -iță.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PLEVÍȚĂ ~e f. 1) Placă de metal care îmbracă capătul de jos al leucii carului. 2) Bucată de tablă cu care se astupă o crăpătură la unele vase (la albii, lighene etc.). /pleu + suf. ~iță
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PLÉVIȚĂ s. v. albitură, baboiaș, caracudă, imortelă, mărunțiș, plevaiță, plevușcă, scoabă.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pléviță2, plévițe, s.f. (reg.) 1. plevaiță (v). 2. (cu sens colectiv) puieți și pești mărunți de orice specie; plevușcă.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pléviță s. f., g.-d. art. pléviței; pl. plévițe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink