2 definiții pentru plentiv
Explicative DEX
plentiv, ~ă a [At: FILIMON, O. II, 110 / Pl: ~e / E: fr plaintif] (Înv; frr) Tânguitor.
Arhaisme și regionalisme
plentiv, -ă, adj. (înv.) tânguitor.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: plentiv
plentiv
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.