PLEIN-AIR s. n. Pictură practicată în aer liber, în scopul sugerării atmosferei și a luminii specifice peisajului natural. [Pr.: plener] – Cuv. fr.

plein-air si [At: DEX / P: plen-er / E: fr plein-air] Pictură practicată în aer liber, în scopul sugerării atmosferei și luminii specifice peisajului natural.

PLEIN-AIR s. n. Pictură practicată în aer liber, în scopul sugerării atmosferei și a luminii specifice peisajului natural. [Pr.: plen-er] – Cuv. fr.

PLEIN-AIR s.n. (Franțuzism) Pictură practicată în aer liber în scopul reproducerii atmosferei, luminii și efectelor cromatice specifice peisajului natural. [Pron. plen-er. / < fr. (en) plein air – în plin aer].

PLEIN-AIR PLEN-ER/ s. n. pictură practicată în aer liber, în scopul reproducerii atmosferei, luminii și efectelor cromatice specifice peisajului natural. (< fr. /en/ plein air)

PLEIN-AIR [pr.: plen-er] n. Pictură practicată în aer liber în scopul sugerării caracteristicilor peisajului natural. /Cuv. fr.

plein-air (fr.) [pron. plener] s. n.

plein-air (fr.) [pron. plener] s. n.

PLEIN-AIR [plen-ér] (loc. fr.) subst. Expresie care desemnează pictura practicată în aer liber, urmărind sugerarea atmosferei, a luminii și a efectelor cromatice specifice peisajului natural. Preocupări pentru p. au apărut din sec. 17 în pictura olandeză și franceză, dar a fost cultivată cu precădere din sec. 19 (pictorii englezi J. Turner, J. Constable, R. Bonington, pictorii Școlii de la Barbizon, între care și românii N. Grigorescu, I. Andreescu ș.a.).