căutare avansată
10 definiții pentru „pledoarie”   declinări

PLEDOARÍE, pledoarii, s. f. Expunere orală făcută de un avocat în fața unei instanțe judecătorești pentru apărarea cauzei uneia dintre părțile implicate în proces. ♦ P. gener. Apărare, susținere orală sau scrisă a unei cauze, a unei idei, a unei teze etc. – Din fr. plaidoirie.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

PLEDOARÍE, pledoarii, s. f. Expunere orală a faptelor unui proces, făcută de un avocat în fața unei instanțe judecătorești, cu scopul de a susține cauza uneia dintre părțile implicate în proces. ♦ P. gener. Apărare, susținere orală sau scrisă a unei cauze, a unei idei, a unei teze etc. – Din fr. plaidoirie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

pledoaríe (-doa-) s. f., art. pledoaría, g.-d. art. pledoaríei; pl. pledoaríi, art. pledoaríile
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PLEDOARÍE ~i f. 1) jur. Cuvântare rostită de un avocat în cadrul unui proces, prin care pledează pentru una din părți. 2) Susținere aprinsă, orală sau scrisă, a unei cauze sau a unei idei. /<fr. plaidoirie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PLEDOARÍE s.f. Cuvântare prin care avocatul susține înaintea unei instanțe judecătorești interesele unei părți dintr-un proces; (p. ext.) vorbire, scriere care urmărește susținerea, apărarea unei idei, a unei cauze etc. [Pron. -doa-ri-e. / < fr. plaidoirie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PLEDOARÍE s. f. 1. apărare, susținere înaintea unei instanțe de judecată a intereselor unei părți într-un proces. 2. apărare, susținere a unei cauze, idei, teze etc. (< fr. plaidoirie)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PLEDOARÍE, pledoarii, s. f. Cuvîntare pe care o rostește avocatul în fața unei instanțe judecătorești, pentru susținerea cauzei uneia dintre părțile din proces; p. e x t. vorbire sau scriere care are ca scop apărarea unei cauze, a unei idei, a unei teze etc. Vedeam bine încotro își mînă pledoaria adversarul meu. GALACTION, O. I 235. După cîteva întrebări ale președintelui și după pledoaria avocatului... președintele se adresă locuitorilor, întrebindu-i dacă au un apărător. BUJOR, S. 145. Această propunere este una din pledoariile cele mai elocvente în favoarea țăranilor. KOGăLNICEANU, S. A. 223. – Pronunțat: -doa-.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

pledoaríe s. f. (sil. -doa-), art. pledoaría, g.-d. art. pledoaríei; pl. pledoaríi, art. pledoaríile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pledoarie f. discursul advocatului care pledează pentru clientul său.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*pledoaríe f. (fr. plaidoirie). Discursu pin [!] care un avocat îșĭ apără clientu: pledoaria luĭ Berryer nu l-a putut salva pe mareșalu Ney.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink