PLÉCTRU, plectre, s. n. Placă mică de metal, de os, de celuloid sau de alt material, cu care se ciupesc coardele unor instrumente muzicale. – Din fr. plectre, lat. plectrum.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PLÉCTRU ~e f. Placă mică (de metal, de os etc.) cu care se pun în vibrație coardele unor instrumente muzicale (chitară, balalaică etc.). /<fr. pléctre, lat. plectrum
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PLÉCTRU s.n. Mică placă de metal, de lemn etc. ascuțită la un capăt, cu care se ciupesc coardele la unele instrumente; pană. [< fr. plectre, cf. lat. plectrum, gr. plektron].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PLÉCTRU s. n. pană, mică placă de lemn, metal, fildeș sau material plastic, cu care se ciupesc coardele la unele instrumente muzicale. (< fr. plectre, lat. plectrum, gr. plektron)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PLÉCTRU s. (MUZ.) pană. (~ folosit la chitară.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pléctru s. n., art. pléctrul; pl. pléctre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
plectru (‹ lat. plectrum; it. plettro; fr. médiateur; germ. Plektrum, Schlagfeder, Griffel), denumirea unei mici lame elastice, cu ajutorul căreia se ciupesc coardele unor instrumente. P. poate avea diferite forme, fiind confecționat din corn de animale, metal, piele, iar mai nou din material plastic.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink