PLECĂCIÚNE, plecăciuni, s. f. Îndoire, înclinare a trupului în fața cuiva în semn de respect sau de salut; p. ext. supunere, ascultare, reverență, respect; modestie. ◊ (În formule de salut) Plecăciune, părinte! – Pleca + suf. -ăciune.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PLECĂCIÚNE ~i f. 1) Aplecare a capului sau a corpului în fața cuiva (în semn de respect sau de salut); închinăciune. 2) Atitudine respectuoasă și umilă față de cineva; smerenie; ascultare. /a se pleca + suf. ~ăciune
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PLECĂCIÚNE s. v. reverență.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PLECĂCIÚNE s. v. ascultare, cumințenie, docilitate, supunere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

plecăciúne s. f., g.-d. art. plecăciúnii; pl. plecăciúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink