PLEBISCÍT, plebiscite, s. n. Consultare prealabilă a cetățenilor, care urmează să se pronunțe prin „da” sau „nu” asupra unui proiect de lege sau a unui act de stat de o importanță deosebită. [Pl. și: plebiscituri] – Din fr. plébiscite.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PLEBISCÍT ~e și ~uri n. 1) (în antichitatea romană) Lege adoptată la o adunare a plebei. 2) Formă de consultare prin vot a voinței poporului într-o problemă de importanță generală; referendum. /<fr. plébiscite
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PLEBISCÍT s.n. Consultare prin vot a întregului popor într-o problemă deosebit de importantă. V. referendum. [Cf. fr. plébiscite, lat. plebiscitum < plebs – plebe, scitum – decizie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PLEBISCÍT s. n. 1. (ant.) decizie, lege făcută și votată de plebe. 2. referendum. (< fr. plébiscite, lat. plebiscitum)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PLEBISCÍT s. v. referendum.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

plebiscít s. n., pl. plebiscíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink