platmă sf [At: CHEST. II, 226/114 / Pl: ~me / E: nct] (Reg) 1 Element de construcție, la acoperișul unei case, constând din doi căpriori îmbinați. 2 Gheară de fier, la mașina de secerat, care oprește coasa să se ridice.

platmă, platme, s.f. (reg.) 1. element de construcție, la acoperișul unei case, alcătuit din doi căpriori încheiați. 2. gheară de fier la mașina de secerat, care oprește coasa să se ridice.