2 intrări

34 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLATAN1, platani, s. m. Gen de arbori exotici cu scoarță exfoliată, cu frunze palmat-lobate și cu trunchiul verde (Platanus); arbore care face parte din acest gen. – Din lat. platanus, ngr. plátanos, fr. platane.

platan2 sn [At: PONI, F. 39 / Pl: ~e / E: cf ger Platte(n), fr plateau] 1 Fiecare dintre cele două suporturi plane ale unei balanțe, pe care se așază obiectul de cântărit sau greutățile Si: taler. 2 (Pop) Vas în care se duce mâncare la câmp.

platan1 sm [At: CANTEMIR, IST. 119 / V: (îrg) sf, (înv) ~ant~ (Pl: ~uri) sn, (reg) pla sf / A și: (înv) platan / Pl: ~i / E: lat platanus, ngr πλάτανος, fr platane] (Bot) 1 Gen de arbori exotici cu scoarța trunchiului exfoliată, lăsând vizibilă scoarța internă, netedă și gălbuie, cu frunze lungi pețiolate, palmat-lobate, cultivați ca plante ornamentale (Platanus). 2 (Pex) Arbore care face parte din genul platan (1). 3 (Reg) Cenușar (Ailanthus altissima).

PLATAN1, platani, s. m. Gen de arbori exotici cu frunzele palmate și cu trunchiul verde (Platanus); arbore care face parte din acest gen. – Din lat. platanus, ngr. plátanos, fr. platane.

PLATAN2, platane, s. n. Fiecare dintre cele două suporturi plane ale unei balanțe pe care se așază obiectul de cântărit și greutățile; taler. – Cf. fr. plateau.

PLATAN2, platane, s. n. Fiecare dintre cele două suporturi plane pe care se așază corpul de cîntărit și greutățile la o balanță; taler.

PLATAN1, platani, s. m. Arbore exotic cu trunchiul înalt și neted, de culoare verde, cu frunzele palmate; se cultivă și la noi în parcuri ca plantă ornamentală (Platanus). Un mierloi tînăr încerca din cînd în cînd, în platani, o frîntură de cînt. SADOVEANU, O. A. II 188. Prin văi adînci umbresc platanii cu frunza lată și smochinii încărcați cu roade. BART, S. M. 47. Sub aleile de platani luna bătea de-a curmeziș, prelungind umbrele. ANGHEL-IOSIF, C. L. 33.

PLATAN s.m. Arbore exotic înalt, cu frunzele palmate, cultivat și la noi ca plantă ornamentală în parcuri. [Cf. fr. platane, lat. platanus].

PLATAN s.n. Taler (la unele aparate, la cîntare etc.). ♦ Piesă din tablă de oțel laminat, care servește la întărirea tălpilor unor grinzi. [Cf. fr. plateau].

PLATAN1 s. m. arbore exotic înalt, cu frunzele palmate, cultivat la noi ca plantă ornamentală. (< fr. platane, lat. platanus, gr. platanos)

PLATAN2 s. n. taler (la cântare etc.). ◊ piesă din tablă de oțel laminat, la întărirea tălpilor unor grinzi. (după fr. plateau)

PLATAN1 ~i m. Arbore exotic cu tulpina înaltă și groasă, având scoarță de culoare verzuie, cu coroană mare, bogat ramificată și cu frunze palmate, cultivat ca plantă ornamentală. /<lat. platanus, ngr. plátanos, fr. platane

PLATAN2 ~e n. Vas (în formă de disc) al unui cântar, în care se pun greutățile sau obiectul cântărit. /cf. fr. plateau

platan m. arbore mare și frumos, cu frunze largi, ce împodobește parcurile și aleele (Platanus). V. paltin.

*platán m. (lat. plátanus, de unde, pe cale populară, s’a făcut páltin). Un mare copac din familia plataneelor. – Platanu ajunge pînă la o înălțime de 30 de metri. Are trunchĭu drept regular și nud în mare parte, acoperit de o scoarță verzuĭe care se dezlipește în formă de plăcĭ. Lemnu luĭ e întrebuințat la încălzit și rar în industrie, din cauză că crapă cu timpu. Specia plátanus occidentalis e originară din America de Nord și e cultivată în Eŭropa pentru ornament. Specia plátanus orientális se întinde pin pădurĭ din Italia pînă în Himalaya și se cultivă și pin grădinĭ. Pe amîndoŭă speciile le consideră uniĭ botaniștĭ ca varietățĭ de plátanus vulgáris.

PLATÂN2, platane, s. n. (Înv.) Fiecare dintre cele două farfurioare ale unei balanțe, pe care se așază obiectul de cântărit și greutățile; taler. – Cf. fr. plateau.

arțar-platan s. m. (bot.) Varietate de arbore obținută prin încrucișarea arțarului cu platanul ◊ „Muncitorii și tehnicienii [...] vor planta – în zilele următoare – o nouă varietate de arțar-platan, denumită «acer pseudoplatanoidea».” R.l. 12 III 67 p. 3 (din arțar + platan)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

platan2 (taler) s. n., pl. platane

platan1 (copac) s. m., pl. platani

platan1 (copac) s. m., pl. platani

platan2 (taler) (înv.) s. n., pl. platane

platan (taler) s. n., pl. platane

platan (copac) s. m., pl. platani

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLATAN s. taler, talger. (~ al unei balanțe.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

platan (platani), s. m. – Arbore ornamental exotic (Platanus occidentalis, Platanus orientalis). – Mr. platan, megl. plătan. Gr. πλάτανος, parțial prin intermediul fr. platane; cf. Gáldi 230. Cf. paltin.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PLATANUS L., PLATAN, fam. Platanaceae. Gen originar din America de N, Asia Mică, regiunile mediteraneene și temperate din Europa, 6 specii de arbori cu scoarță verde, se exfoliază în plăci. Frunze simple, alterne, caduce, palmat-lobate pețioli lungi. Flori monoice în inflorescențe mari, capitate, pendente. Fruct compus, globulos, cu numeroase achene alungit-eliptice însoțite de smocuri de perișori Ia bază.

Platanus occidentalis L., « Platan american ». Specie cu capitalele fructifere sferice, solitare, mai rar cîte 2, terminale, pendente, pe un peduncul lung. Frunze cu baza trunchiată, 3-5 lobate, lobii mai mult lați decît lungi, puțin adînci, sinuat-dințate. Arbore pînă la 40 m înălțime, ramuri erecte, ritidom verde-deschis ce se exfoliază în plăci mici.

Platanus orientalis L. Specie cu flori mici, nesemnificative, capitulele fructifere sferice, cîte 6 pe un peduncul lung, pendente. Frunze cu 5-7 lobi adînci, sinuat-dințați, glabre, cu pețiol foarte scurt, lamina cu baza deseori cuneiformă. Arbore pînă la 30 m înălțime, scoarță verde-cenușie, ramuri lungi, divergente, atingînd des pămîntul. Ritidomul de pe trunchi se exfoliază în plăci mari.

Intrare: platan (bot.)
platan1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • platan
  • platanul
  • platanu‑
plural
  • platani
  • platanii
genitiv-dativ singular
  • platan
  • platanului
plural
  • platani
  • platanilor
vocativ singular
plural
plantan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
platană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: platan (taler)
platan2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • platan
  • platanul
  • platanu‑
plural
  • platane
  • platanele
genitiv-dativ singular
  • platan
  • platanului
plural
  • platane
  • platanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

platan, platanisubstantiv masculin

  • 1. Gen de arbori exotici cu scoarță exfoliată, cu frunze palmat-lobate și cu trunchiul verde (Platanus); arbore care face parte din acest gen. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: arțar
    • format_quote Un mierloi tînăr încerca din cînd în cînd, în platani, o frîntură de cînt. SADOVEANU, O. A. II 188. DLRLC
    • format_quote Prin văi adînci umbresc platanii cu frunza lată și smochinii încărcați cu roade. BART, S. M. 47. DLRLC
    • format_quote Sub aleile de platani luna bătea de-a curmeziș, prelungind umbrele. ANGHEL-IOSIF, C. L. 33. DLRLC
etimologie:

platan, platanesubstantiv neutru

  • 1. învechit Fiecare dintre cele două farfurioare ale unei balanțe, pe care se așază obiectul de cântărit și greutățile. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Piesă din tablă de oțel laminat, care servește la întărirea tălpilor unor grinzi. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.