plastilină sf [At: ANGHEL, PR. 40 / V: (reg) pas~ / Pl: ~ne / E: ger Plastilin, it plastilina] Material plastic² ușor maleabil, constând dintr-un amestec de caolin, substanțe grase, rășini naturale sau sintetice și diverși pigmenți, folosit la lucrări de modelare de mici dimensiuni.

PLASTILINĂ s. f. Material plastic constînd dintr-un amestec de caolin cu substanțe grase, folosit la lucrări de modelare de dimensiuni mici și la obținerea măștilor mortuare. Găsise de cuviință să înalțe un bust de marmoră și celui ce nu devenise o glorie postumă și al cărui cap nu cunoscuse încă mîna sacrilege care să-i fi aplicat inevitabila mască de plastilină. ANGHEL, PR. 40.

PLASTILINĂ s.f. Amestec de caolin și substanțe grase, folosit ca material de modelaj plastic. [< germ. Plastilin].

PLASTILINĂ s. f. material plastic, ușor de modelat, constituit dintr-un amestec de caolin, substanțe grase și rășini, colorat cu diferiți pigmenți. (< germ. Plastilin)

PLASTILINĂ f. Material plastic, de diferite culori, preparat dintr-un amestec de argilă cu grăsimi și pigmenți, întrebuințat pentru modelare. [G.-D. plastilinei] /<germ. Plastilin

pastilină sf vz plastilină

plastilină s. f., g.-d. art. plastilinei; pl. plastiline

plastilină s. f., g.-d. art. plastilinei; pl. plastiline

plastilină s. f., g.-d. art. plastilinei; pl. plastiline

plastilină