3 intrări
57 de definiții

Explicative DEX

plasti- ec vz plasto-

PLASTI- v. plasto-.

PLAST2(I) – / PLASTO-, -PLAST, -PLASTIE, -PLAZIE elem. „modelare, formare”, „plasticitate”. (< fr. plast/i/-, plasto-, -plaste, -plastie, -plasie, cf. gr. plastis, plastos, plasis)

PLAȘCĂ, plăști, s. f. (Reg.) Un fel de plasă de pescuit, asemănătoare cu prostovolul. – Din sl. plastŭ.

PLAȘCĂ, plăști, s. f. (Reg.) Un fel de plasă de pescuit, asemănătoare cu prostovolul. – Din sl. plastŭ.

PLAZ, plazuri, s. n. Piesă de sprijin așezată în dosul cormanei, pe care se târăște plugul în timpul aratului, asigurându-i stabilitatea; talpă. – Din bg., sb. plaz.

pălască2 sf vz plașcă1

plas2 sn vz plaz1

plască sf vz plașcă1

plasche sf vz plașcă1

plasto- [At: DN3 / V: plasti- / E: fr plasto-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Modelat. 2 Format. 3 Contrafăcut.

plașcă2 sf [At: HERODOT (1645), 461 / Pl: plășci, ~șce / E: slv плаща] (Înv) 1 Răsplată. 2 Dar.

plașcă1 sf [At: PSALT. 37 / V: ~ască, ~asche, plească, pleașcă, pălască, pălaș~ / Pl: plăști, ~ște, ~sce, plășci, plești / G-D: (rar) plăștii / E: slv плащь] 1 (Înv) Pelerină lungă Si: hlamidă, mantie. 2 (Înv) Veșmânt lung. 3 (Îvr) Platoșă. 4 (Reg) Plasă de pescuit, asemănătoare prostovolului, cu care se pescuiește de obicei în apele de munte. 5 (Reg; pgn) Prostovol. 6 (Buc) Bandaj. 7 (Reg) Acoperiș al casei. 8 (Reg) Loc în care se păstrează nutrețul pentru vite. 9 (Reg) Obiect care servește la susținerea fagurilor. 10 (Îdt) Praștie (2) de aruncat pietre. 11 (Bot; reg) Crețișoară (Alchemilla vulgaris). 12 (Bot; îc) ~ca-ciobanului Punguliță (Thlaspi arvense).

plașcă3 sf [At: GLOSAR REG. / Pl: ? / E: nct] (Reg) Trompetă.

plaști smp vz plaz1

plaz1 sn [At: ECONOMIA, 20/5 / V: (reg) plas (Pl și: plăși, plași sm), plaști smp / Pl: ~uri / E: slv *плазъ cf bg плаз, srb plaz] 1 Piesă de sprijin la plugul cu brăzdar, așezată în partea inferioară a trupiței și care servește la asigurarea stabilității plugului în timpul aratului Si: (reg) bârsă, călcâi, nadă1, piept, plasă (37), plughiță, pod1, talpă. 2 (Reg) Trupiță la plug. 3 (Mol) Bârsă la plug. 4 (Mol; Mar) Fier al plugului. 5 (Olt; Mun; mpl) Talpă la sanie. 6 (Mpl) Lemne groase care alcătuiesc patul sau trupul războiului de țesut Si: (reg) butuci, craci, drugi, fofeze, grindeie, lemne, tălpi, tălpeți.

plaz2 sn [At: MOXA, 354/25 / Pl: ~uri / E: nct] (Înv) Prezicere făcută de un oracol Si: prevestire, profeție, prorocire.

plească2 sf vz plașcă1

pleașcă4 sf vz plașcă1

PLAZ, plazuri, s. n. Piesă de sprijin așezată în dosul cormanei, pe care se târăște plugul în timpul aratului, asigurându-i stabilitatea; talpă. – Din bg., scr. plaz.

PLAZ, plazuri, s. n. Piesă de sprijin, așezată în dosul cormanei și pe care se tîrăște plugul cînd merge pe brazdă; talpă. Pe-acele vremuri... cînd n-avea plugul încă plaz, Jupînul Pipăruș-viteaz Făcea minuni. COȘBUC, P. II 251. Eu cu ochii după dînsa Mi s-o rupt plazu și bîrsa. ȘEZ. III 58.

PLASTO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „modelat”, „format”, „contrafăcut”. [Var. plasti-. / < fr. plasto-, cf. gr. plastos].

-PLASTIE2 elem. plast2(i)-.

PLASTO- elem. plast2(i)-.

-PLAZIE elem. plast2(i)-.

plașcă f. 1. plasă de pește; 2. Bot. crețișoare; plașca ciobanului, tășculiță. [Slav. PLAȘTĬ].

plaz n. 1. partea pe care se târăște plugul când brăzdează pământul; 2. pl. lemnele cele groase ce alcătuesc patul răsboiului de țesut. [Bulg. PLAZ, brăzdarul plugului].

plas, V. plaz.

pláscă f., pl. ște. O plantă erbacee rozacee care crește pin pășunĭ și livezĭ (alchemilla vulgaris). – Se numește și crețișoară.

2) pláșcă f., pl. ășĭ și ășcĭ (d. plasă). Olt. Plasă de prins pește.

1) pláșcă f., pl. ăștĭ și ășcĭ (vsl. plaštĭ). Vechĭ. Mantie.

1) plaz n., pl. urĭ. Vechĭ. Anunțare, revelațiune.

2) plaz n., pl. urĭ (sîrb. rut. plaz, suprafață netedă a unuĭ lucru, d. vsl. plazivŭ, alunecos; bg. plŭzica, plaz. V. za-plaz. Partea cea maĭ de jos a brăzdaruluĭ, (numită și taban), pe care alunecă saŭ se tîrăște plugu la arat (V. cormană saŭ cucură). Pl. Lemnele cele groase care formează patu războĭuluĭ de țesut. – Și plas (Olt.).

Ortografice DOOM

plașcă (plasă de pescuit) (reg.) s. f., g.-d. art. plăștii; pl. plăști

plaz s. n., pl. plazuri

plașcă (reg.) s. f., g.-d. art. plăștii; pl. plăști

plaz s. n., pl. plazuri

plașcă s. f., g.-d. art. plăștii; pl. plăști

plaz s. n., pl. plazuri

Etimologice

plașcă (plăști), s. f.1. Mantie, veșmînt lung. – 2. (Trans., Olt.) Plasă, fileu de pescuit. – 3. Plantă (Alchemilla vulgaris). – Var. înv. pleașcă. Sl. plaštĭ „mantie” (Cihac, II, 261; Conev 83), cf. sb., cr. plašt, slov. plašč, pol. plaszcz, rus. plaštĭ. Sensul 2 arată că în rom. s-a simțit ca un diminutiv al lui plasă.Der. plășcar, s. m. (Olt., pescar); împlășca, vb. (a pune o haină pe umeri, a purta).

plaz (plazuri), s. n.1. Talpa plugului. – 2. Baza războiului de țesut. – Megl. plaz. Sb., slov., ceh. plaz (Cihac, II, 261; Cancel 21), cf. plasă, zăplaz. Trebuie să fie cuvînt identic cu plaz, s. n. (anunț, aviz), probabil fiindcă se fixa în trecut într-un grilaj; cf. împăra.Der. plăzui, vb. (înv., a anunța, a publica); plăzuitură, s. f. (înv., indicație, revelație, publicație).

Jargon

PLASTI- „vîscos, plastic”. ◊ gr. plastis „formator, modelor” > fr. plasti-, germ. id., engl. id. > rom. plasti-.~dom (v. -dom), s. n., totalitate a plastidelor dintr-o celulă; ~scop (v. -scop), s. n., aparat care permite reglarea lărgimii unei fante; ~sferă (v. -sferă), s. f., zonă internă a litosferei formată din roci plastice.

PLAZ desen de mărime naturală fixat pe cadre de placaj, după care se confecționează șabloanele și piesele unei aeronave.

PLASTO- „modelare, formare, plasticitate, viscozitate”. ◊ gr. plastos „modelat” > fr. plasto-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. plasto-.~cit (v. -cit), s. n., plachetă sanguină; sin. trombocit; ~condrie (v. -condrie), s. f., corpuscul granular sferic, de dimensiuni mici, care face parte din condriomul celulelor; ~cron (v. -cron), s. n., interval de timp dintre două stadii succesive ale dezvoltării primordiilor de frunze; ~desmă (v. -desmă), s. f., formație fibrilară din plastide; ~dinamie (v. -dinamie), s. f., putere formativă a celulei; ~gamie (v. -gamie), s. f., plasmogamie*; ~gen (v. -gen1), s. n., centrul genetic ipotetic al plastidelor; ~mer (v. -mer), s. m., produs macromolecular care, în anumite condiții de temperatură, poate suferi deformații permanente; ~metru (v. -metru1), s. n., 1. Aparat pentru determinarea plasticității corpurilor. 2. Aparat pentru determinarea calității glutenului umed; ~tip (v. -tip), s. n., formă a tipului original la plantele fosile; ~zom (v. -zom), s. m., condriozom*.

Enciclopedice

plaz, plazuri s. n. (Înv.) Prezicere a unui oracol; profeție, prorocie. – Et. nec.

Sinonime

PLAȘCĂ s. v. crețișoară, cuirasă, hlamidă, mantie, năpastă, platoșă, prostovol, răsplată, recompensă.

PLAZ s. (TEHN.) 1. călcâi, talpă, (reg.) bârsă, nadă, piept, plasă, plughiță, pod, (prin Dobr.) taban. (~ la plug.) 2. (la pl.) v. butuci.

PLAZ s. v. oracol, prevestire, previziune, prezicere, profeție, prorocie, prorocire, talpă, tălpig.

plașcă s. v. CREȚIȘOARĂ. CUIRASĂ. HLAMIDĂ. MANTIE. PLATOȘĂ. PROSTOVOL. RĂSPLATĂ. RECOMPENSĂ.

PLAZ s. (TEHN.) 1. călcîi, talpă, (reg.) bîrsă, nadă, piept, plasă, plughiță, pod, (prin Dobr.) taban. (~ la plug.) 2. (la pl.) butuci (pl.), tălpi (pl.), (reg.) craci (pl.), drugi (pl.), fofeze (pl.), grindeie (pl.), lemne (pl.), tălpeți (pl.). (~ la războiul de țesut.)

plaz s. v. ORACOL. PREVESTIRE. PREVIZIUNE. PREZICERE. PROFEȚIE. PROROCIE. PROROCIRE. TALPĂ. TĂLPIG.

Arhaisme și regionalisme

plașcă3 s.f. (reg.) trompetă.

plașcă1, plăști, s.f. (reg.) 1. un fel de plasă de pescuit, asemănătoare cu prostovolul. 2. plantă cu frunzele crețe; crețișoară, tășculiță. 3. (înv.) pelerină lungă, mantie, hlamidă; veșmânt lung. 4. (înv.) platoșă. 5. bandaj, pansament; cataplasmă. 6. acoperișul casei. 7. loc în care se păstrează nutrețul pentru vite. 8. obiect care servește la susținerea fagurilor. 9. (înv.) praștie de aruncat pietre.

plașcă2, plășci, s.f. (înv.) răsplată, recompensă, dar.

pláșcă, s.f. (reg.) Acoperiș într-o apă (la lemnării sau colibe): „Coliba este construită dintr-o plașcă de draniță pusă pe un suport de doi stâlpi și pe pământ” (Faiciuc, 2008: 134). – Din ucr. plask (MDA).

plaz, plazuri, s.n. (la plugurile de lemn) Talpa plugului ce se îmbină cu brăzdarul: „Mni so rupt plazu și bârsa” (Țiplea, 1906: 493). – Din bg., srb. plaz (Șăineanu, DEX, MDA).

plaz, plazuri, s.n. – (la plugurile de lemn) Talpa plugului ce se îmbucă cu brăzdarul (Țiplea, 1906; ALR, 1956: 22): „Mni s’o rupt plazu și bârsa” (Țiplea, 1906: 493). – Din bg., srb. plaz (Șăineanu, Scriban; DEX, MDA) < vsl. plazĭvŭ „alunecos” (Scriban).

plaz, -uri, s.n. – (la plugurile de lemn) Talpa plugului, ce se îmbucă cu brâzdaru (Țiplea 1906; ALR 1956: 22): „Mni s’o rupt plazu și bârsa” (Țiplea 1906: 493). – Din bg., srb. plaz.

Intrare: plasto
prefix (I7-P)
  • plasto
prefix (I7-P)
  • plasti
plast2 (afix) element de compunere
afix (I7)
  • plast
plastie2 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • plastie
sufix (I7-S)
  • plazie
Intrare: plașcă
plașcă1 (pl. -ști) substantiv feminin
substantiv feminin (F85)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plașcă
  • plașca
plural
  • plăști
  • plăștile
genitiv-dativ singular
  • plăști
  • plăștii
plural
  • plăști
  • plăștilor
vocativ singular
plural
plașcă2 (pl. -șci) substantiv feminin
substantiv feminin (F74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plașcă
  • plașca
plural
  • plășci
  • plășcile
genitiv-dativ singular
  • plășci
  • plășcii
plural
  • plășci
  • plășcilor
vocativ singular
plural
pălască
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
plască
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
plasche
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: plaz
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plaz
  • plazul
  • plazu‑
plural
  • plazuri
  • plazurile
genitiv-dativ singular
  • plaz
  • plazului
plural
  • plazuri
  • plazurilor
vocativ singular
plural
plaști
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plastoelement de compunere, prefix

  • 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „modelat”, „format”, „contrafăcut”. MDA2 DN MDN '00 DETS
etimologie:

plașcă, plăștisubstantiv feminin

  • 1. regional Un fel de plasă de pescuit, asemănătoare cu prostovolul. DEX '98 DEX '09
etimologie:

plaz, plazurisubstantiv neutru

  • 1. Piesă de sprijin așezată în dosul cormanei, pe care se târăște plugul în timpul aratului, asigurându-i stabilitatea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: talpă
    • format_quote Pe-acele vremuri... cînd n-avea plugul încă plaz, Jupînul Pipăruș-viteaz Făcea minuni. COȘBUC, P. II 251. DLRLC
    • format_quote Eu cu ochii după dînsa Mi s-o rupt plazu și bîrsa. ȘEZ. III 58. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.