plăsmuire sf [At: CANTEMIR, ap. GCR I, 324/1 / V: ~ăzm~ / Pl: ~ri / E: plăsmui¹] (Înv; liv) 1 Formare. 2 Creare. 3 (Ccr) Ceea ce este creat, făcut, produs Si: (înv) plasmă¹. 4 Alcătuire. 5 Născocire. 6 (Ccr) Ceea ce este inventat, scornit, născocit (fără a corespunde unei realități concrete) Si: invenție. 7 Falsificare. 8 (Ccr; rar) Ceea ce este falsificat.

PLĂSMUIRE, plăsmuiri, s. f. Acțiunea de a plăsmui și rezultatul ei. 1. Creație. De aici acea putere, sănătate, liniște, seninătate [a clasicismului antic]; acel firesc și acea identitate între plăsmuirile artistului și ideile lui. GHEREA, ST. CR. II 130. Plăsmuirea minunată a picăturii de apă care... topește piatra și face din ea ce vrea. VLAHUȚĂ, la TDRG. ◊ Fig. Iarna palidă-și arată Plăsmuirile de fum. TOPÎRCEANU, B. 15. 2. Invenție, născocire, închipuire. Sînt visuri frumoase, care poartă, în însăși armonia plăsmuirii lor, legile în virtutea cărora trebuia să se realizeze. VLAHUȚĂ, O. A. II 2S6. Patria e aducerea-aminte de zilele copilăriei... coliba părintească... dragostea mamei... plăsmuirile inimii noastre. RUSSO, O. 31. 3. Falsificare, fals.

plăsmuire f. 1. creațiune: o plăsmuire ’n piatră de Paros AL.; 2. invențiune (mai adesea falsă).

PLĂSMUI, plăsmuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a produce, a făuri, a alcătui, a înfăptui. 2. A inventa, a născoci, a scorni. 3. A falsifica, a contrazice.^[1] [Var.: plăzmui vb. IV] – Plasmă (înv. „creare, alcătuire” < ngr.) + suf. -ui.

plăsmui² v vz plăzni^[1] block

plăsmui¹ vt [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: ~ăzm~, (înv) plăsnui, ples~ / Pzi: ~esc / E: plasmă¹ + -ui] (Fșa; înv; liv) 1 (Fig) A da înfățișare, formă Si: (rar) a plăsmi (1). 2 (Fig) A da viață, ființă Si: a plăsmi (2). 3 A alcătui. 4 A crea. 5 A imagina lucruri închipuite, inexistente în realitatea concretă, neadevărate Si: a născoci, a scorni. 6 (Fig) A falsifica.

plăsnui v vz plăsmui¹

plăzmui v vz plăsmui¹

plăzmuire sf vz plăsmuire

plesmui v vz plăsmui¹

PLĂSMUI, plăsmuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a produce, a făuri, a alcătui, a înfăptui. 2. A inventa, a născoci, a scorni. 3. A falsifica, a contrazice.^[1] [Var.: plăzmui vb. IV] – Plasmă (înv. „creare, alcătuire” < ngr.) + suf. -ui.

PLĂSMUI, plăsmuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a produce, a da ființă. Cît de frumoasă te-ai gătit, Naturo, tu!... Aș vrea să plîng de fericit. Că pot să văd ce-ai plăsmuit! COȘBUC, P. I 176. 4 Refl. pas. Numai în această Italie a putut să se plăsmuiască «Divina Comedia». GHEREA, ST. CR. II 75. 2. A inventa, a născoci, a scorni. Și-au adus aminte de întîmplări trecute și au plăsmuit întîmplări viitoare. PETRESCU, C. V. 372. Un mincinos vestit De la sine așa mare minciună a plăsmuit. PANN, N. H. 76. 3. A falsifica. A venit însă vremea... să facem lumină, arătînd nu numai că sînt mincinoase acele cărți, dar dovedind cine le-a plăsmuit, ca să-și ieie pedeapsa. SADOVEANU, Z. C. 240.

A PLĂSMUI ~iesc tranz. 1) A produce în urma unui efort (fizic sau intelectual) susținut; a crea; a realiza. 2) (planuri, idei, gânduri) A-și reprezenta în minte; a-și schița în gând; a urzi; a plămădi. 3) (acțiuni, adevăruri etc.) A prezenta drept veritabil, denaturând în mod intenționat; a contraface; a falsifica. /Din plasmă

plăsmuì v. 1. a crea: închipuirea își plăsmuește vedenii cobitoare OD.; 2. a inventa (cu o nuanță de fals). [Din învechitul plasmă, creatură = gr. mod. PLASMA].

plăzmuĭésc v. tr. (ngr. și vgr. plásma, creatură, d. vgr. plásso, creez, inventez. V. plastic). Creez, inventez. Inventez, ticluĭesc, falsific: a plăzmui o mincĭună, un certificat.

plăzmuíre f. Creațiune; invențiune, ticluire: asta e o plăzmuire a luĭ.

plăsmuire s. f., g.-d. art. plăsmuirii; pl. plăsmuiri

plăsmuire s. f., g.-d. art. plăsmuirii; pl. plăsmuiri

plăsmuire s. f., g.-d. art. plăsmuirii; pl. plăsmuiri

plăsmui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plăsmuiesc, 3 sg. plăsmuiește, imperf. 1 plăsmuiam; conj. prez. 1 sg. să plăsmuiesc, 3 să plăsmuiască

plăsmui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plăsmuiesc, imperf. 3 sg. plăsmuia; conj. prez. 3 să plăsmuiască

plăsmui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plăsmuiesc, imperf. 3 sg. plăsmuia; conj. prez. 3 sg. și pl. plăsmuiască

plăsmui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plăsmuiesc, conj. plăsmuiască)

plăsmuesc, -uiam 1 imp.

PLĂSMUIRE s. 1. v. inventare. 2. v. invenție. 3. v. fantezie. 4. v. scornire. 5. v. minciună. 6. v. falsificare.

PLĂSMUIRE s. 1. concepere, creare, elaborare, imaginare, inventare, născocire, plănuire, proiectare, realizare, scornire, (înv. și pop.) izvodire. (~ unui nou sistem de...) 2. creație, invenție, născocire, scornitură, (pop.) iscodeală, iscodenie, iscoditură. (O ~ a imaginației sale.) 3. fantezie, ficțiune, imaginație, invenție, închipuire, născocire, scorneală, scornire. (Produs al ~.) 4. inventare, născocire, scornire, ticluire, (fig.) urzire. (~ unei minciuni.) 5. invenție, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, poveste, scorneală, scornire, scornitură, (pop.) iscoditură, (înv.) basnă, băsnire, (fam.) balivernă, brașoavă, (fam. fig.) basm, gogoașă, tromboane (pl.). (Tot ce-a spus e o simplă ~.) 6. contrafacere, fals, falsificare, falsificație. (Acest document este o ~.)

PLĂSMUI vb. 1. a afla, v. inventa. 2. v. scorni. 3. v. alcătui. 4. v. falsifica.

PLĂSMUI vb. 1. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a găsi, a gîndi, a imagina, a inventa, a născoci, a plănui, a proiecta, a realiza, a scorni, (înv. și pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a naște, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem de...) 2. a inventa, a născoci, a scorni, a ticlui, (pop.) a scoate, a stîrni, (reg.) a scornoci, (înv.) a băsni, (fig.) a țese, a urzi, (fig. rar) a tăia, (fig. înv.) a ascuți. (A ~ ceva pe socoteala cuiva.) 3. a alcătui, a concepe, a întocmi, a realiza, (fig.) a urzi. (A ~ o colecție de folclor.) 4. a contraface, a falsifica. (A ~ un document.)