3 intrări
31 de definiții
din care- explicative (18)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (5)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
plasma- [At: DN3 / V: plasmo- / E: fr plasma-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) plasmă. 3 De plasmă.
PLASMA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) plasmă (1), ”de plasmă (1)". [Var. plasmo-. / < fr., gr. plasma].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
plasma vb. I A crea ◊ „Heliade Rădulescu credea că Poetul este Părintele națiunii și că poezia poate totul. Competența ei se întinde de la gramatică la creația divină. A scrie este a întemeia, a plasma o spiritualitate și a pune bazele națiunii.” R.lit. 13 XI 80 p. 5 (din plasmă)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PLASMĂ, (2) plasme, s. f. 1. Parte lichidă a sângelui sau a limfei formată din apă, săruri, protide, lipide, glucide, anticorpi etc. 2. Substanță gazoasă puternic ionizată, ale cărei proprietăți fizice sunt determinate de existența ionilor și a electronilor în stare liberă. – Din fr. plasma.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
-plasm [At: DN3 / E: fr -plasma] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) plasmă. 3 De plasmă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
plasmă2 sf [At: MARINESCU, P. A. 55 / Pl: ~me / E: lat plasma, fr plasma] 1 Produs lichid intercelular format din apă, săruri minerale, glucide, lipide, protide etc., care se găsește în sânge, limfă și mușchi. 2 (Blg; îs) ~ germinativă Germen. 3 Substanță într-o stare de agregare asemănătoare celei gazoase, formată din electroni, ioni pozitivi și particule neutre, care se găsesc într-o continuă mișcare dezordonată. 4 (Rar) Pastă sau material moale, ușor de frământat și de modelat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
plasmă1 sf [At: CANTEMIR, ap. GÁLDI, M. PHAN. 230 / Pl: (rar) plăsmuri / E: ngr πλάσμα, lat plasma] (Înv) Plăsmuire (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
plasmo- ec vz plasma-[1] modificată
- În original, tipărit: vz plasm2-, cuvânt care nu este definit în MDA2 — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PLASMĂ s. f. 1. Parte lichidă a sângelui sau a limfei formată din apă, săruri, protide, lipide, glucide, anticorpi etc. 2. Substanță gazoasă puternic ionizată, ale cărei proprietăți fizice sunt determinate de existența ionilor și a electronilor în stare liberă. – Din fr. plasma.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
PLASMĂ s. f. Produs lichid intercelular, care se găsește în sînge, în limfă și în mușchi. Celula nervoasă are proprietatea de a-și fabrica substanțele constitutive din elementele simple ce se află în plasma tuturor spețelor animale. MARINESCU, P. A. 55.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
-PLASM Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) plasmă (1)”, „de plasmă (1)”. [< fr., gr. plasma].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PLASMĂ s.f. 1. Produs lichid intercelular aflat în sînge, în limfă și în mușchi. 2. Zonă dintr-o descărcare electrică într-un gaz, care conține atît ioni negativi, cît și atomi și molecule neutre. ♦ Masă gazoasă dintr-o astfel de zonă. [< fr., gr. plasma < plassein – a forma].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PLASMO- v. plasma-.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
-PLASMĂ2 elem. plasm(o)-.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PLASMĂ1 s. f. 1. lichid intercelular în sânge, în limfă și în mușchi. 2. zonă dintr-o descărcare electrică într-un gaz, care conține atât ioni pozitivi și negativi, cât și electroni și atomi neutri, cu mare conductibilitate termică și electrică, cu proprietăți specifice. (< fr., lat., gr. plasma)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PLASM(O)-/ PLASMA-, -PLASM, -PLASMĂ elem. „plasmă”. (< fr. plasm/o/-, plasma-, -plasme, cf. gr. plasma)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PLASMĂ ~e f. Parte lichidă a sângelui, a limfei sau a lichidului seminal. ◊ ~ gazoasă substanță gazoasă în stare ionizată. [G.-D. plasmei] /<fr. plasma
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*plázmă f., pl. e (vgr. plásma, creatură. V. plastic, plăzmuĭesc). Biol. Numele lichiduluĭ diverselor țesuturĭ organice, maĭ ales ale sîngeluĭ și linfeĭ. V. protoplazmă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
plasmă s. f., g.-d. art. plasmei; (feluri) pl. plasme
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
plasmă s. f., g.-d. art. plasmei; (feluri) pl. plasme
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
plasmă s. f., g.-d. art. plasmei; (feluri) pl. plasme
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
plasmă
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PLASMĂ GERMINATIVĂ s. (BIOL.) genotip, germen, idiotip.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PLASMĂ GERMINATIVĂ s. (BIOL.) genotip, germen.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
plasmă (plasme), s. f. – 1. Invenție, creație. – 2. Lichid intercelular. – Mr. plasmă. Gr. πλάσμα, sec. XVIII, înv. (Gáldi 230) și modern din fr. plasma. – Der. plăsmui, vb. (a inventa, a crea, a produce; înv., a falsifica); plăsmuitor, s. m. (creator; înv., falsificator); proplăsmui, vb. (a transforma, a reface), înv., creație verbală a lui Dosoftei; plastografie, s. f. (falsificare a scrisului), mr. plastografie, din ngr. πλαστογραφία; plastograf, s. m. (falsificator), din gr. πλαστογράφος; plastic, adj., din fr. plastique; plasticitate, s. f. (ușurință la modelare; faptul de a fi sugestiv); plastur (var. plasture, plastor(e), plastru), s. n. (cataplasmă), din ngr. ἔμπλαστρον, cf. blasture, dublet al lui pleașter, s. n. (cataplasmă), din germ. Pflaster. Sl. plastyryĭ provine din rom. (Vaillant, BL, XVI, 11).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
PLASMA- „plasmă”. ◊ gr. plasma „lucru modelat” > fr. plasma-, germ. id., engl. id., > rom. plasma-. □ ~ginogam (v. gino-, v. -gam), adj., (despre un zigot) care are numai citoplasmă maternă; ~lemă (v. -lemă1), s. f., membrană fină a protoplasmei care reglează schimburile dintre celulă și mediu; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare în scop terapeutic a plasmei sanguine.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
plasmă, plăsmuri, s.f. (înv.) plăsmuire.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
-PLASM „plasmă, plasmatic”. ◊ gr. plasmos „modelat, fasonat” > fr. -plasme, engl. -plasm > rom. -plasm.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
-PLASMĂ „plasmă”. ◊ gr. plasma „modelare, fasonare” > fr. -plasme, it. -plasma, germ. id., engl. id. > rom. -plasmă.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
PLASMO- „plasmă, citoplasmă”. ◊ gr. plasme, „lucru modelat, modelare” > fr. plasmo-, germ. id., engl. id. > rom. plasmo-. □ ~blast (v. -blast), s. n., celulă de trecere între elementul reticular și plasmocitul diferențiat; ~cid (v. -cid), s. n., medicament gametocid; ~cit (v. -cit), s. n., celulă reacțională cu funcții importante în mecanismul de apărare umorală a organismului, secretînd globulinele anticorpi; ~dermă (v. -dermă), s. f., zonă citoplasmatică, periferică hialină, prezentă la organismele unicelulare; ~desme (v. -desmă), s. f., filamente citoplasmatice care traversează membrana celulară și fac legătura cu celulele vecine; ~ditrofoblast (v. di-, v. trofo-, v. -blast), s. n., celulă alcătuită dintr-o masă citoplasmatică sincițială, în care nucleii sînt dispersați în mod neregulat; ~fag (v. -fag), adj., (despre paraziți) care absoarbe substanțele citoplasmatice din planta-gazdă; ~gamie (v. -gamie), s. f., contopire citoplasmatică a gameților, dar fără unirea nucleilor; sin. plastogamie; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de apariție a citoplasmei; sin. plasmogonie; ~gonie (v. -gonie), s. f., plasmogeneză*; ~id (v. -id), s. m., formație luminoasă de plasmă cu densitatea apropiată de cea a aerului, care este stabilă pentru puțin timp și numai în anumite condiții; ~litic (v. -litic2), adj., rezultat prin plasmoliză; ~liză (v. -liză), s. f., deshidratare a citoplasmei și contractare a membranei celulare din cauza scăderii presiunii osmotice; ~metrie (v. -metrie1), s. f., măsurare a micșorării volumului celulelor în cursul plasmolizei; ~nemă (v. -nemă), s. f., filament protoplasmatic care comunică coplastidele; sin. trofonemă; ~ptiză (v. -ptiză), s. f., 1. Proces de localizare a necrozei, în care partea vătămată este acoperită cu o membrană. 2. (în medii hipotonice) Umflare și eliminare a citoplasmei la exteriorul celulei bacteriene; ~ragie (v. -ragie), s. f., trecere a plasmei în țesuturi, ca urmare a creșterii permeabilității pereților vasculari datorită unor leziuni ale acestora; ~rexie (v. -rexie), s. f., rupere a unei celule și pierderea citoplasmei; ~schiză (v. -schiză), s. f., rupere a citoplasmei; ~sferă (v. -sferă), s. f., centura de plasmă a globului terestru; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare în scop terapeutic a substanței protoplasmatice; ~tip (v. -tip), s. n., totalitate a materialului genetic situat în afara nucleului celulei; sin. plasmon; ~tomie (v. -tomie), s. f., diviziune a plasmodiului în două sau în mai multe părți nucleate; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., corpuscul sferic și membranos din nucleul celular, care se resoarbe în timpul mitozei; sin. plasmatozom*.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
PLÁSMĂ (< fr. {i}; {s} gr. plasma „obiect modelat”) s. f. 1. Parte lichidă a sângelui (p. sangvină) sau a limfei (p. limfatică) formată din 20% apă, 7% săruri minerale, protide, lipide, glucide, anticorpi etc. La om, p. constituie 55% din volumul sangvin. P. poate fi folosită în scopuri terapeutice pentru înlocuirea pierderilor sangvine sau lichide. 2. (FIZ.) Substanță aflată într-o stare de agregare asemănătoare celei gazoase, puternic (sau complet) izolată, alcătuită în majoritate (sau în totalitate) din purtători de sarcină practic liberi (electroni, ioni negativi și ioni pozitivi). Posedă o bună conductibilitate electrică, are o temperatură ridicată și emite radiații electromagnetice, îndeosebi în lumină (ex. flacăra, coloana luminoasă a tuturor tipurilor de descărcări electrice, substanța Soarelui și a celorlalte stele etc.). Cea mai mare parte din substanțele Universului (stelele, nebuloasele galactice, mediul interstelar) se află în stare de p. În apropierea Pământului există p. sub formă de vânt solar, de magnetosferă și ionosferă. P. este considerată cea de-a patra stare de agregare; ea poate fi utilizată pentru tăierea materialelor greu fuzibile, la construirea generatoarelor magnetohidrodinamice, pentru realizarea reacției termonucleare de fuziune etc. Termenul de p. a fost introdus în 1930 de I. Langmuir și L. Tonks. ◊ Fizica plasmei v. fizică. 3. Ansamblul electronilor de conducție, mobili într-un metal, împreună cu atomii și ionii din nodurile rețelei cristaline a metalului și care execută numai vibrații locale.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
plasmaelement de compunere, prefix
- 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) plasmă (1), ”de plasmă (1)". DN
etimologie:
- plasma DN
plasmă, plasmesubstantiv feminin
- 1. Parte lichidă a sângelui sau a limfei formată din apă, săruri, protide, lipide, glucide, anticorpi etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Celula nervoasă are proprietatea de a-și fabrica substanțele constitutive din elementele simple ce se află în plasma tuturor spețelor animale. MARINESCU, P. A. 55. DLRLC
-
- 2. Substanță gazoasă puternic ionizată, ale cărei proprietăți fizice sunt determinate de existența ionilor și a electronilor în stare liberă. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- plasma DEX '09 DEX '98 DN