PLANTĂ¹, plante, s. f. Organism vegetal cu o organizare mai simplă decât a animalelor și care își extrage hrana prin rădăcini, caracterizându-se prin prezența clorofilei, prin faptul că membrana celulei este formată din celuloză și, în cazul speciilor superioare, prin alcătuirea corpului din rădăcină, tulpină și frunze; p. restr. vegetală, mai ales erbacee, cultivată de om sau care crește în mod natural și este folositoare omului. – Din lat. planta, fr. plante.

plantă² sf [At: LTR² / Pl: ~te / E: lat planta, fr plante] Față inferioară a labei piciorului, ușor boltită, care ia contact cu solul Si: (înv) plântă.

plantă¹ sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) plant s, plân~ / Pl: ~te / E: lat planta, fr plante] 1 Nume generic pentru organismele vegetale, cu o organizare mai simplă decât a animalelor și care își extrag hrana prin rădăcini, caracterizându-se prin prezența clorofilei, prin faptul că membrana celulei este formată din celuloză și, în cazul speciilor superioare, prin alcătuirea corpului din tulpină, rădăcină și frunze. 2 (Pre) Vegetală mai ales erbacee, cultivată de om sau care crește în mod natural.

PLANTĂ¹, plante, s. f. Nume generic dat organismelor vegetale, cu o organizare mai simplă decât a animalelor și care își extrag hrana prin rădăcini, caracterizându-se prin prezența clorofilei, prin faptul că membrana celulei este formată din celuloză și, în cazul speciilor superioare, prin alcătuirea corpului din rădăcină, tulpină și frunze; p. restr. vegetală, mai ales erbacee, cultivată de om sau care crește în mod natural și este utilă omului. – Din lat. planta, fr. plante.

PLANTĂ, plante, s. f. (Spre deosebire de animal) Nume generic pentru tot ce își extrage, prin rădăcini, hrana din sol; se caracterizează în general printr-un mod de nutriție specific (materia organică fiind sintetizată direct din materia anorganică), prin prezența clorofilei, prin faptul că membrana celulei este formată din celuloză (în cazul speciilor superioare), prin alcătuirea corpului din rădăcină, tulpină și frunze; vegetală; (prin restricție, sens curent) vegetală, mai ales erbacee, cultivată de om sau care crește în mod natural și este utilă omului. Plante de nutreț. Plante ornamentale. ▭ Coliviile [canarilor] se arătau prin învălmășagul unor plante pletoase puse sus, pe niște lopățele bătute în perete. GALACTION, O. I 328. Înaintea ochilor îi apăru Simon, cu figura palidă, stinsă, ca o plantă lipsită de soare. SAHIA, N. 101. Plantă textilă v. textil. Plantă medicinală v. medicinal.

PLANTĂ s.f. Nume generic dat vegetalelor (ierburi, copaci, arbuști etc.). ♦ Iarbă, plantă erbacee. 2. (Anat.) Fața interioară a piciorului, talpa, laba, care ia contact cu pămîntul. [< lat. planta, cf. fr. plante].

PLANTĂ s. f. I. nume generic dat vegetalelor. II. talpa piciorului. (< lat. planta, fr. plante)

PLANTĂ¹ ~e f. Organism vegetal având corpul format, de obicei, din rădăcină, tulpină și frunze. ~e legumicole. ~e medicinale. ◊ ~e anuale plante cu ciclu de dezvoltare de un an. ~e bienale plante cu ciclu de dezvoltare de doi ani. ~e perene plante cu ciclu de dezvoltare de mai mulți ani. [G.-D. plantei] /<lat. planta, fr. plante

PLANTĂ² ~e f. anat. (la om și la unele animale) Partea inferioară, ușor arcuită, a labei piciorului, care vine în atingere cu pământul și susține greutatea corpului în timpul mersului; talpă. [G.-D. plantei] /<lat. planta, fr. plante

plantă f. nume general sub care se înțeleg toate vegetalele.

*plántă f., pl. e (lat. planta). Vegetal (copac, pom, copăcel, floare, buruĭană, ĭarbă, cĭupercă): botanica e studiu plantelor; planta se naște, crește și moare (se usucă) ca și animalele, dar nu se mișcă.

PLANTA, plantez, vb. I. Tranz. 1. A înfige în pământ puieți, răsaduri etc. pentru a se dezvolta; a acoperi un teren cu puieți, răsaduri etc.; a sădi. 2. A fixa în pământ un stâlp, un par etc. ◊ Expr. (Refl.) A se planta în fața cuiva = a se opri în mod inoportun sau ostentativ în fața cuiva. 3. A pune mine în pământ sau în apă la locurile stabilite; a mina. – Din fr. planter, lat. plantare.

piantă² sf vz plantă²

plant s vz plantă¹

planta [At: ASACHI, S. I, 218 / V: (înv) plăn~, plân~ / Pzi: ~tez, 3 (înv) plantă / E: fr planter, lat plantare] 1 vt A înfige puieți, răsaduri etc. cu rădăcinile în pământ, la locul definitiv, pentru a se dezvolta Si: a sădi, (înv) a plăntălui (1). 2 vt A acoperi un teren cu puieți, rădăcini etc. Si: a sădi, (înv) a plăntălui (2). 3 vt (Pan) A așeza. 4 (Pan) A fixa stâlpi, pari etc. în pământ. 5 vr (Îe) A se ~ în fața cuiva A se opri inoportun sau ostentativ în fața cuiva. 6 vt A îngropa o mină pe o porțiune de teren după un anumit sistem, spre a o face să explodeze Si: a mina. 7 (Frr) A părăsi brusc.

plănta v vz planta

plânta v vz planta

plântă² sf vz plantă¹

PLANTA, plantez, vb. I. Tranz. 1. A înfige în pământ puieți, răsaduri etc. pentru a se dezvolta; a acoperi un teren cu puieți, răsaduri etc.; a sădi. 2. A fixa în pământ un stâlp, un par etc. ◊ Expr. (Refl.) A se planta în fața cuiva = a se opri în mod inoportun sau ostentativ în față cuiva. 3. A îngropa mine pe o porțiune de teren; a mina. – Din fr. planter, lat. plantare.

PLANTA, plantez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în pămînt puieți, răsaduri, butași, vițe, pentru a prinde rădăcini și a se dezvolta. V. sădi. Privea arbuștii exotici plantați în cutii de lemn pe marginea terasei. C. PETRESCU, Î. I 2. A fixa în pămînt un stîlp, un par etc. ♦ Fig. A așeza, a instala. Mai tare era pozițiunea moldovenilor plantați pe un munte șănțuit. HASDEU, I. V. 160. ◊ (Refl., în expr.; familiar) A se planta în fața cuiva = a se opri în mod inoportun în fața cuiva. 3. A îngropa mine pe o porțiune de teren; a mina.

PLANTA vb. I. tr. 1. A sădi (pomi, plante). 2. A înfige în pămînt (un stîlp, un par etc.). 3. A instala mine pe un teren. [Cf. fr. planter, lat. plantare].

PLANTA vb. I. tr. 1. a sădi (pomi, plante). 2. a înfige în pământ (un stâlp, un par etc.). ◊ a instala în decor (în scenă, pe un platou de filmare). 3. (mil.) a instala mine pe un teren. 4. a fixa cu insistență. 5. (fam.) a părăsi brusc pe cineva. II. refl. (fig., fam.) a se posta (ostentativ), a se proțăpi (în fața cuiva). (< fr. planter, lat. plantare)

plantă-mamă s. f. (bot.) Plantă cultivată pentru a genera alte noi plante ◊ „Cercetătorii cutreieră pădurile și aleg de acolo speciile cele mai valoroase. Ele sunt aduse la stațiune și devin plante-mamă.” Sc. 14 V 63 p. 1. ◊ „Din semințele și puieții crescuți din rădăcina plantei-mamă devenită piesă de muzeu, cresc azi în ghivece speciale câteva sute de urmași viguroși.” Sc. 21 II 82 p. 2; v. și I.B. 10 I 78 p. 4 (din plantă + mamă)

plantă-martor s. f. 1977 (bot.) Plantă care servește ca termen de comparație, ca reper v. (în) principal (din plantă + martor)

A PLANTA ~ez tranz. 1) (butași, puieți, răsad etc.) A pune în pământ ca să crească; a sădi. 2) (stâlpi, pari etc.) A înfige în pământ fixând. 3) mil. (mine) A pune pe o anumită suprafață (pentru a arunca în aer). /<fr. planter, lat. plantare

plantà v. a sădi, a pune o plantă în pământ să crească.

*plantéz v. tr. (lat. plantare, fr. planter). Răsădesc, pun o plantă în pămînt ca să prindă rădăcină. Vîr, înfig: a planta steagu în pămînt (maĭ des: a implanta). Fig. Pun ca să stea de pază: poliția plantase gardiștĭ la toate ĭeșirile. V. refl. Mă așez, ĭaŭ loc în picĭoare undeva: cerșitoriĭ se plantase la ușa bisericiĭ.

plînt v. tr. V. împlînt.

plantă s. f., g.-d. art. plantei; pl. plante

plantă s. f., g.-d. art. plantei; pl. plante

plantă (bot., anat. ) s. f., g.-d. art. plantei; pl. plante

planta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. plantez, 3 plantează; conj. prez. 1 sg. să plantez, 3 să planteze

planta (a ~) vb., ind. prez. 3 plantează

planta vb., ind. prez. 1 sg. plantez, 3 sg. și pl. plantează

PLANTĂ s. v. talpă.

PLANTĂ s. vegetală, (înv.) sad. (Animale și ~e.)

PLANTĂ s. (ANAT.) talpă, (prin Transilv.) tablă. (~ a piciorului.)

PLANTĂ s. vegetală, (înv.) sad. (Animale și ~e.)

PLANTA vb. a pune, a răsădi, a sădi, a transplanta, (rar) a semăna, (pop.) a presădi, (prin Munt.) a prosădi, (Transilv.) a răstăvi, (înv.) a împlânta, a plăntălui, a străplanta. (A ~ doi puieți.)

PLANTA vb. a pune, a răsădi, a sădi, a transplanta, (rar) a semăna, (pop.) a presădi, (prin Munt.) a prosădi, (Transilv.) a răstăvi, (înv.) a împlînta, a plăntălui, a străplanta. (A ~ doi puieți.)

plîntă (plante), s. f. – Talpa piciorului. Lat. planta (Tiktin). Apare numai la Dosoftei, sec. XVII. Ar putea fi cultism, dar cf. împlînta. E dubletul lui plantă, s. f., din fr. plante, der. planta, din fr. planter; plantator, s. m. (cultivator); plantație, s. f. (teren cultivat).

PLANTE ACVATICE. Subst. Plantă acvatică, plantă de apă, plantă de baltă. Algă, algă-marină, algă-roșie-marină; broscariță; limba-apei, notătoare; broscăriță, iarba-șerpilor; cosor, brădiș; cornaci, castane-de-baltă; crinul-de-baltă; cucuta-de-apă; drețe, floare-de-tău; foarfeca-bălții; hreniță; iarbă-de-mare; iarba-broaștei; inariță; limbariță; lintiță; mărăraș; mătreața-verde, mătreață-de-apă, mătreața-broaștei, lîna-broaștei, mătasea-broaștei; nufăr, nufăr-alb; nufăr-galben; obligeană, trestia mirositoare; papură; șovar; pipirig; pipiriguț; plutică; roua-cerului; săgeata-apelor; sîrmuliță; orzoiacă-de-baltă; stuf, trestie, trestioară (dim.); stînjeni-galbeni; șovar, capul-ariciului, buzdugan. V. plante medicinale.

PLANTE MEDICINALE. Subst. Plantă medicinală, plantă de leac, buruiană de leac; ierburi, buruieni; farmacie verde (fig.). Anason; anghinare; amică; avrămeasă, milostivă, veninariță; bolbotină (reg.); brusture, lipan; chimen, chimion, chimion-de-cîmp, chimion sălbatic, secărea, secărică; cicoare; cimbrișor; ciuboțica-cucului; ciulin, odogaci, săpunariță; coada-calului, barba-ursului; coada-cocoșului; coada-șoricelului; coriandru; crețușcă; crușin; cucută, dudău (pop.), buciniș (reg.); cucută-de-apă; degețel-roșu; dracilă; dumbravnic; feciorică; fenicul; ferigă; fumăriță; gălbenea; iarbă-mare, ienupăr, jneapăn, turtel (rar); ipecacuana; izmă, mentă; izmă creață, mentă creață; jalapă; jale, salbie (reg.); laur; lavandă, levănțică; lămîiță; lumînărică; mac; măceș, răsură, trandafir sălbatic, cacadîr (reg.), rujă (reg.); măselariță, măselar (reg.), nebunariță (pop.); mătrăgună, beladonă, doamnă-mare; mușețel, romaniță (reg.); nalbă; nalbă-de-grădină; nalbă-mare; obligeană; odolean; valeriană; omag; păducel; păpădie; pătlagină; pelin; pelinariță; plămînărică, plămînăriță, cuscrișor; podbal; revent, rubarbă; roiniță, mătăciună, melisă; rozmarin; saschiu; schinduf; schinel; scoruș; siminoc; soc; sorbestrea; șovîrf, savur; spînz, stînjenel, stînjen, iris; sulfină; sunătoare, pojarniță (pop.); talpa-gîștei; talpa-lupului; tei; trei-frați-pătați; trifoi-de-lac, trifoi-de-baltă, trifoi-amar, trifoiște; trînjoaică; țintaură; unguraș; usturoiță, aișor, voinicică; vătămătoare; vindecea; vineriță, vinețică. Plafar. V. arbuști, medicament, plante acvatice, plante otrăvitoare.

PLANTE ORNAMENTALE. Subst. Plantă ornamentală, plantă decorativă. Acantă; agavă; aloe; asparagus; azalee; balsamină; barba-împăratului; begonie; bujor, bujor-de-grâdină, bujoraș (dim.); busuioc; cactus; cafeluță; cală; camelie; caprifoi; cătină; cerceluș, fuxie; ciclamă; cimișir; clopoței; crăiță, vîzdoagă (reg.); curpen; dalie; dracilă; drob; ficus; filodendron; gardenie; garoafă, garofiță; gherghină; glicină; hortensie; hurmuz; iasomie; iederă; indrușaim, sîngele-voinicului; lăcrămioară, mărgărit, mărgăritar; laur, dafin; lalea, tulipă, tulipan (reg.), lămîiță; leandru; lemn-cîinesc, lemnul-cîinelui; lemnul-domnului, lemnuș (reg.); liliac, iorgovan (reg.); magnolie, mielărea; mimoză senzitivă; mirt; mușcată, mușcată-creață, pelargonie, orhidee; palmier, palm (rar); păducel, albaspină; primulă; rezedă, rozetă; rozmarin; stînjenel, stînjen, iris; surguci; știr-roșu; tamariscă; trandafir, trandafiraș (dim.), trandafirel (pop.), trandafiruț (pop.), roză, rujă (reg.); trîmbiță; tuia, arborele-vieții; tulichină; zambilă, zambilică (dim.); zizanie; zorele, bună-dimineața, adormițele (reg.). V. arbuști, plante medicinale.

PLANTE OTRĂVITOARE. Subst. Plantă otrăvitoare, plantă veninoasă, plantă toxică. Alior, laptele- cîinelui, laptele-cucului; avrămeasă, milostivă, veninariță; ciumăfaie, laur, cucută, dudău (pop.), buciniș (reg.); dedițel, dediță, adormițele; degetar, degetăriță, degețel; degețel-roșu, digitală; gărdurariță; iarba-fiarelor, iarba-fierului; leandru; mac, somnișor; mătrăgună, beladonă, cinstită, cireașa-lupului, cucoană-frumoasă, doamna-codrului, doamnă-mare, împărăteasa-buruienilor; măselariță, măselar (reg.), nebunariță; neghină, neghiniță (dim.), năgară (rar); omag, pătrunjelul-cîinelui; piciorul-vițelului, rodul-pămîntului, pîinea-porcului; rostopască, negelariță (reg.); ruscuță-de-primăvară, ruscuță-primăvăratică; rută, virnanț; sălbăție; spînz; stirigoaie; trepădătoare; trifoi-de-baltă, trifoi-de-lac, trifoi-amar, trifoiște; tulichină; zîrnă, umbra-nopții. V. plante medicinale, otravă.

PLÁNTĂ (< lat., fr.) s. f. I. Nume generic dat organismelor vegetale cu corpul format dintr-un tal uni- sau pluricelular, lipsit de țesuturi (plante inferioare, talofite) sau dintr-un corm, alcătuit din rădăcină, tulpină, frunze cu structură tisulară (majoritatea plantelor superioare, cormofite). În clasificarea tradițională, alcătuiesc unul din cele două regnuri ale lumii vii (Plantae sau Vegetalia). În unele clasificări moderne, regnul Plantae nu mai include ciupercile (considerate un regn aparte), nici algele (incluse în regnul Protoctista). Celulele p. au membrană solidă, de obicei celulozică. Cele mai multe trăiesc fixate în sol, de unde își extrag apa și sărurile minerale necesare; există și p. acvatice (submerse sau cu frunze și flori plutind deasupra apei; cu rădăcinile înfipte în mâl sau plutitoare) și p. epifite (care trăiesc pe trunchiul sau crengile arborilor). După modul de obținere a hranei se împart în p. autotrofe (plantele verzi, care realizează procesul de fotosinteză) și care constituie principala sursă de hrană (direct sau indirect) pentru toate celelalte organisme vii și heterotrofe (saprofite și parazite). După durata ciclului de dezvoltare sunt: anuale, bienale și perene. ◊ P. mamă = p. cultivată pentru a genera alte plante. Plante tehnice = p. cultivate pentru a fi utilizate ca materie primă în diferite ramuri industriale. De ex.: p. textile (in, cânepă, bumbac, iută, ș.a.), p. oleaginoase (floarea-soarelui, rapiță, in pentru ulei), p. folosite în industria zahărului (trestie de zahăr, sfeclă de zahăr). II. (ANAT.) Talpă (I, 1).

CRASSULA L., PLANTĂ GRASĂ, fam. Crassulaceae. Gen originar din Africa de S, cuprinde cca 300 specii, ierburi și arbuști suculenți, cu frunze cărnoase, solzoase, opuse, uneori sesile, de culori, forme și dimensiuni diferite. înfloresc din toamnă pînă în primăvară. Flori dispuse în umbelă.

plantă, plante s. f. (adol.) prostănac, nerod, nătărău.

a planta copii expr. (adol.) a se masturba.