PLANTIVÓR, -Ă, plantivori, -e, adj. (Înv.) Erbivor. – De la plantă1.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cata
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PLANTIVÓR adj. v. erbivor.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
plantivór adj. m., pl. plantivóri; f. sg. plantivóră, pl. plantivóre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink