PLANOGRAFIE s. f. Procedeu de reproducere tipografică la care se folosesc forme de tipar din piatră litografică, aluminiu etc. – Din fr. planographie.

planografie sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr planographie] Procedeu de reproducere tipografică la care se folosesc forme de tipar din piatră litografică, aluminiu etc.

PLANOGRAFIE, planografii, s. f. Procedeu de reproducere tipografică la care se folosesc forme de tipar din piatră litografică, aluminiu etc. – Din fr. planographie.

PLANOGRAFIE, planografii, s. f. Procedeu de reproducere tipografică la care se folosesc forme de tipar din piatră litografică, aluminiu etc.

PLANOGRAFIE s.f. Procedeu de reproducere tipografică la care se folosesc forme de tipar din piatră litografică, aluminiu etc.; tipar înalt. [Gen. -iei. / < fr. planographie].

PLANOGRAFIE s. f. procedeu de reproducere tipografică cu forme de tipar din piatră litografică, aluminiu etc.; tipar înalt. (< fr. planographie)

planografie (desp. -no-gra-) s. f., art. planografia, g.-d. planografii, art. planografiei

planografie (-no-gra-) s. f., art. planografia, g.-d. planografii, art. planografiei

planografie s. f. (sil. -gra-), art. planografia, g.-d. art. planografiei; pl. planografii

PLANO-₁ „plan, organizare”. ◊ L. planus „neted, întins” > fr. plano-, germ. id., engl. id. > rom. plano-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu de reproducere tipografică la care se folosesc forme de tipar din piatră litografică, aluminiu etc.; sin. tipar înalt; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă care indică organizarea planificată a operațiilor din cadrul unui ciclu.