opțiuni
  • info
2 intrări
20 de definiții

Explicative DEX

planisire2 sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ri / E: planisi2] (Îdt) Nivelare a unei suprafețe.

planisire1 sf [At: GÁLDI, M. PHAN. 229 / Pl: ~ri / E: planisi1] 1 (Îrg) Ademenire. 2 (Îrg) Seducere. 3 (Îrg) Înduplecare. 4 (Înv) Proiect. 5 (Înv) Concepție.

PLANISI, planisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A ademeni, a amăgi, a înșela pe cineva pentru a-l supune voinței sale; a încânta, a seduce. ♦ Refl. A se supune voinței cuiva, a se lăsa ademenit, sedus. – Din ngr. eplánisa (aor. lui planó).

PLANISI, planisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A ademeni, a amăgi, a înșela pe cineva pentru a-l supune voinței sale; a încânta, a seduce. ♦ Refl. A se supune voinței cuiva, a se lăsa ademenit, sedus. – Din ngr. eplánisa (aor. lui planó).

palnisi v vz planisi1

planisa v vz planisi2

planisi1 [At: (a. 1710), ap. DR. I, 46 / V: plăn~, paln~ / Pzi: ~sesc / E: ngr επλάνισα (aor πλανσᾳ)] 1 vt (Îvr) A înșela pe cineva pentru a supune voinței sale Si: a ademeni, a amăgi. 2 vt (Îvr) A încânta pe cineva pentru a seduce. 3 vt (Reg; pex) A îndupleca. 4 vr (Înv) A se lăsa ademenit, supunându-se voinței cuiva. 5 vr (Înv) A se lăsa sedus.

planisi2 vt [At: PONTBRIANT, D. / V: ~sa / Pzi: ~sesc / E: ngr πλανίσῶ[1]] (Îdt) A nivela o suprafață Si: a netezi. corectat(ă)

  1. În original, etimol. ngr este tipărită incorect: πλανίςῶ — LauraGellner

plănisi v vz planisi1

PLANISI, planisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism învechit) A ademeni, a amăgi, a înșela (pentru a supune pe cineva voinței sale); a încînta, a seduce. Începu să vorbească cam alene, cu niște cuvinte mieroase și ademenitoare de ar fi planisit nu numai pe oameni, dară și... pietrele. ISPIRESCU, U. 8. ♦ Refl. A se supune voinței cuiva; a se lăsa robit, stăpînit de cineva. Biata femeie, slabă ca toate femeile, se planisi dascălului. ISPIRESCU, L. 270.

planisì v. a înduioșa: ar fi planisit și înseși pietrele ISP. [Gr. mod. PLANÉVO, a seduce, prin intermediarul aorisitului].

planisésc v. tr. (ngr. planó și -névo, aor. plánisa, seduc). Munt. Rar azĭ. Înduĭoșez. V. refl. A se planisi cuĭva (Isp.), a se potrivi luĭ, a-ĭ face pe plac.

Ortografice DOOM

planisi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. planisesc, 3 sg. planisește, imperf. 1 planiseam; conj. prez. 1 sg. să planisesc, 3 să planisească

planisi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. planisesc, imperf. 3 sg. planisea; conj. prez. 3 să planisească

planisi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. planisesc, imperf. 3 sg. planisea; conj. prez. 3 sg. și pl. planisească

Etimologice

planisi (planisesc, planisit), vb. – A ademeni, a înșela. Ngr. πλανῶ, aorist πλάνησα (Tiktin; Gáldi 229).

Sinonime

PLANISI vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.

planisi vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.

Arhaisme și regionalisme

planisire1, planisiri, s.f. (înv.) proiect; concepție.

planisire2, planisiri, s.f. (înv.) nivelare, netezire.

planisi2, planisesc, vb. IV (înv.) a nivela, a netezi.

Intrare: planisire
planisire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • planisire
  • planisirea
plural
  • planisiri
  • planisirile
genitiv-dativ singular
  • planisiri
  • planisirii
plural
  • planisiri
  • planisirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: planisi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • planisi
  • planisire
  • planisit
  • planisitu‑
  • planisind
  • planisindu‑
 singular plural
  • planisește
  • planisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • planisesc
 (să)
  • planisesc
  • planiseam
  • planisii
  • planisisem
a II-a (tu)
  • planisești
 (să)
  • planisești
  • planiseai
  • planisiși
  • planisiseși
a III-a (el, ea)
  • planisește
 (să)
  • planisească
  • planisea
  • planisi
  • planisise
plural I (noi)
  • planisim
 (să)
  • planisim
  • planiseam
  • planisirăm
  • planisiserăm
  • planisisem
a II-a (voi)
  • planisiți
 (să)
  • planisiți
  • planiseați
  • planisirăți
  • planisiserăți
  • planisiseți
a III-a (ei, ele)
  • planisesc
 (să)
  • planisească
  • planiseau
  • planisiră
  • planisiseră
palnisi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
planisa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
plănisi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

planisi, planisescverb

  • 1. învechit A ademeni, a amăgi, a înșela pe cineva pentru a-l supune voinței sale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ademeni amăgi seduce încânta înșela
    • format_quote Începu să vorbească cam alene, cu niște cuvinte mieroase și ademenitoare de ar fi planisit nu numai pe oameni, dară și... pietrele. ISPIRESCU, U. 8. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se supune voinței cuiva, a se lăsa ademenit, sedus. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Biata femeie, slabă ca toate femeile, se planisi dascălului. ISPIRESCU, L. 270. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.