PLANIMÉTRU, planimetre, s. n. Instrument care servește la măsurarea suprafețelor plane (hărți și planuri topografice) prin parcurgerea conturului acestora. – Din fr. planimètre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PLANIMÉTRU ~e n. Instrument pentru măsurarea ariei figurilor plane (pe o hartă sau pe un plan topografic). /<fr. planimetre
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PLANIMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea suprafețelor plane. [< fr. planimètre].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PLANIMÉTRU s. n. instrument folosit în planimetrie. (< fr. planimètre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

planimétru s. n. (sil. -tru), art. planimétrul; pl. planimétre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink