PLANIMETRÁRE, planimetrări, s. f. Operație de măsurare a unei suprafețe, fie prin calcul (cunoscând dimensiunile principale), fie cu ajutorul unui planimetru. – V. planimetra.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PLANIMETRÁRE s.f. Acțiunea de a planimetra și rezultatul ei. [< planimetra].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

planimetráre s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. planimetrării; pl. planimetrări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PLANIMETRÁ, planimetrez, vb. I. Tranz. A efectua operația de planimetrare. – Din planimetru.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A PLANIMETRÁ ~éz tranz. (suprafețe din interiorul unui contur) A măsura cu un planimetru. /Din planimetru
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PLANIMETRÁ vb. I. tr. A determina suprafața cuprinsă în interiorul unui contur prin calcule sau cu ajutorul planimetrului. [< planimetru].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PLANIMETRÁ vb. tr. a determina suprafața din interiorul unui contur prin calcule sau cu ajutorul planimetrului. (< planimetru)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

planimetrá vb. (sil. -tra), ind. prez. 1 sg. planimetréz, 3 sg. și pl. planimetreáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink