PLANÁRIE, planarii, s. f. Gen de vierme platelmint, cu corpul oval-alungit, lung de 1-2 cm, și cu mare putere de regenerare, care trăiește mai ales în râuri de munte și de deal (Planaria). – Din fr. planaire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PLANÁRIE s.f. (Zool.) Specie de vierme lat de apă dulce. [< lat. planaria, cf. fr. planaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PLANÁRIE s. f. specie de vierme platelmint de apă dulce din clasa turbelariatelor. (< lat. planaria, fr. planaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

planárie s. f. (sil. -ri-e), art. planária (sil. -ri-a), g.-d. art. planáriei; pl. planárii, art. planáriile (sil. -ri-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink