4 intrări

33 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLAN, -Ă, (I) planuri, s. n., (II) plani, -e, adj. I. S. n. 1. Proiect elaborat cu anticipare, cuprinzând o suită ordonată de operații destinate să ducă la atingerea unui scop; program (de lucru). 2. Distribuție metodică a părților componente ale unei lucrări științifice, literare, ale unei expuneri etc. 3. (Geom.) Suprafață care conține în întregime orice dreaptă care trece prin două puncte oarecare ale sale. ◊ Plan de proiecție = plan pe care se obține imaginea unui corp printr-un procedeu de proiecție oarecare. (Astron.) Plan meridian = plan definit de verticala locului și de axa lumii. 4. Fiecare dintre planurile (I 3), în general verticale, perpendiculare pe direcția privirii, în care se găsește sau pare că se găsește un obiect și care reprezintă adâncimea sau depărtarea în perspectivă; spec. element al filmării cinematografice, care reprezintă apropierea sau depărtarea obiectului față de aparatul de filmat. ◊ Primul (sau întâiul) plan = partea cea mai apropiată de public a unei scene; partea unui tablou care dă impresia a fi cea mai apropiată de privitori; fig. primul rând, locul de frunte (al unei serii). ◊ Loc. adv. Pe plan(ul)... = în domeniul..; în ceea ce privește... ◊ Expr. A fi (sau a sta, a pune etc.) pe (sau în) prim(ul) plan = a avea (sau a considera că are) importanță primordială. A fi (sau a sta, a pune etc.) pe planul al doilea (sau al treilea etc.) = a fi (sau a considera că este) de importanță secundară, minimă. 5. (Cinema) Porțiunea de peliculă imprimată în timpul unei singure funcționări a aparatului de filmat (între o pornire și o oprire). ♦ Delimitare a dimensiunilor încadraturii în raport cu obiectul de filmat. ◊ Prim-plan = reprezentare pe peliculă a capului și a bustului unui personaj. Gros plan = reprezentarea pe peliculă a capului unui personaj. Plan american = plan (I 5) care cuprinde omul încadrat până la genunchi. Plan semigeneral = plan (I 5) care încadrează personajul în toată înălțimea. 6. Suprafață netedă a unui corp; corp care prezintă o astfel de suprafață. ◊ Plan înclinat = dispozitiv de forma unei rampe înclinate, cu ajutorul căruia pot fi ridicate corpuri prin rostogolire sau prin împingere, folosindu-se forțe mai mici decât greutatea corpurilor respective. Plan de aripă = suprafața de susținere a unui avion. 7. Desen tehnic care reprezintă grafic, la o anumită scară, un teren, o construcție, o mașină etc. 8. (Reg.) Ogor, parcelă. II. Adj. Fără asperități, neted, drept; care prezintă o suprafață netedă. ◊ Unghi plan = porțiune dintr-un plan (I 3) cuprinsă între două semidrepte (cu aceeași origine) ale planului. Figură plană = figură care poate fi așezată cu toate punctele pe același plan (I 3). Geometrie plană = ramură a matematicii care studiază figurile geometrice cu două dimensiuni.[1] (Tipogr.) Mașină plană = mașină care imprimă coli separate. – Din fr. plan, lat. planus. corectat(ă)

  1. Am eliminat indicele, care a rămas deși definiția a fost modificată față de ediția precedentă. — gall

PLANA2, planez, vb. I. Tranz. A prelucra suprafața unui obiect prin așchiere sau prin deformare plastică pentru a o face netedă, plană. – Din fr. planer.

PLANA2, planez, vb. I. Tranz. A prelucra suprafața unui obiect prin așchiere sau prin deformare plastică pentru a o face netedă, plană. – Din fr. planer.

PLANA1, planez, vb. I. Intranz. 1. (Despre păsări) A pluti sau a se menține în aer cu aripile întinse, aproape nemișcate. ♦ (Despre planoare) A pluti în aer pe o traiectorie care face un unghi mic cu orizontala; (despre avioane) a coborî (cu motorul oprit sau cu viteza redusă) pe o traiectorie cu pantă mică. 2. A întrece prin înălțime lucrurile sau ființele înconjurătoare; a domina. ♦ Fig. A domina prin importanță, prin superioritate etc. ♦ Fig. A amenința să se întâmple, a pluti asupra; a fi iminent. – Din fr. planer.

PLANA1, planez, vb. I. Intranz. 1. (Despre păsări) A pluti sau a se menține în aer cu aripile întinse, aproape nemișcate. ♦ (Despre planoare) A pluti în aer pe o traiectorie care face un unghi mic cu orizontala; (despre avioane) a coborî (cu motorul oprit sau cu viteza redusă) pe o traiectorie cu pantă mică. 2. A întrece prin înălțime lucrurile sau ființele înconjurătoare; a domina. ♦ Fig. A domina prin importanță, prin superioritate etc. ♦ Fig. A amenința să se întâmple, a pluti asupra; a fi iminent. – Din fr. planer.

plan1, pla [At: RÂND. JUD. 73/3 / V: (înv) ~os sn / Pl: ~uri, (rar, sn) ~e, (15-16, 18-19, 51-58) ~i, ~e / E: lat planus, fr plan, ger Plan, plan] 1 sn Desen tehnic care cuprinde reprezentarea grafică, la o anumită scară, a unui teren, a unei construcții, a unei mașini etc. Vz chip, izvod, schiță. 2 sn (Reg; îe) A face ~ de inginer chior A spune ceva, dorind să se înțeleagă altceva. 3 sn (Reg) Bucată de pământ primită de țărani potrivit schițelor de comasare. 4 sn (Pgn) Ogor. 5 sn (Trs) Curătură într-o pădure. 6 sn (Reg) Carte funciară. 7 sn Distribuție metodică a părților componente ale unei lucrări științifice, literare, ale unei expuneri etc. 8 sn Formă abreviată, rezumată a unei lucrări, expuneri etc., cuprinzând punctele, ideile ei esențiale Vz schemă. 9 sn Proiect elaborat cu anticipare, cuprinzând o suită ordonată de operații, de acțiuni etc. destinate să ducă la atingerea unui scop Si: (rar) plănuială. 10 sn Program de lucru. 11 sn (Îe) A face ~ul ca țiganul A-și propune lucruri, fapte etc. nerealizabile. 12 sn (Reg; îe) A se da la ~ (cu cineva) A se pune de acord cu cineva Si: a se înțelege. 13 sn (Rar; îls) ~ de ofițer chior Acțiune nereușită fiindcă a fost organizată greșit. 14 sn (Spc; urmat de determinări) Totalitate a prevederilor de dezvoltare a economiei naționale în ansamblu, a unei ramuri sau a unei unități economice, concretizate în sarcini și obiective care trebuie realizate într-o anumită perioadă de timp. 15-16 sn, a (Gmt) (Suprafață) care conține, în întregime, orice dreaptă care trece prin două puncte oarecare ale ei. 17 sn (Îs) ~ de simetrie Plan (15) al unei figuri în raport cu care punctele figurii se află de o parte și de alta, la depărtare egală. 18 a (Îs) Unghi ~ Porțiune dintr-un plan (15) cuprinsă între două semidrepte cu aceeași origine din acel plan1 (15). 19 a (Îs) Geometrie ~ă Ramură a geometriei care studiază figurile ale căror elemente sunt situate în același plan (15) Si: (asr) planimetrie (1). 20 sn (Îs) ~ de proiecție Plan (15) pe care, prin metoda proiecțiilor, se pot obține imaginile obiectelor din spațiu. 21 sn (Îs) ~ orizontal Plan (15) perpendicular pe verticala locului. 22 sn (Îs) ~ înclinat Dispozitiv simplu alcătuit dintr-un corp cu o suprafață dreaptă care formează un unghi cu planul orizontal și care servește la ridicarea, la coborârea sau la deplasarea obiectelor, folosind forțe mai mici decât greutatea acestora. 23 sn (Îas) Galerie de mină cu axa longitudinală înclinată față de orizontală, care face legătura între două niveluri. 24 sn (Îs) ~ culminant Meridian care cuprinde poziția stelelor în momentul trecerii lor prin acest meridian. 25 sn (Ast; îs) ~ meridian Plan (15) definit de verticala locului și de axa lumii. 26 sn Fiecare dintre planurile (15), în general verticale, perpendiculare pe direcția privirii, în care se găsește sau pare că se găsește un obiect sau o ființă și care reprezintă adâncimea sau depărtarea în perspectivă. 27 sn (Spc) Element al filmării care reprezintă poziția de apropiere sau de depărtare a obiectului față de aparatul de filmat. 28 sn (Îvr; îe) A ieși pe ~ A ieși în evidență. 29 sn (Îs) Primul sau întâiul ~ Partea cea mai apropiată de public al unei scene. 30 sn (Îas) Parte a unui tablou care dă impresia a fi cea mai apropiată de cititori. 31 sn (Fig) Domeniu. 32 sn (Fig) Loc într-o ierarhie Si: treaptă. 33 sn (Fig) Zonă. 34-35 sn (Îlav; îlpp) Pe plan (sau pe -ul) În domeniul. 36-37 sn (Îal) În ceea ce privește. 38-39 sn (Îal) Din punct de vedere. 40-41 sn (Îe) A fi (sau a sta, a pune etc.) pe primul ~ (A avea sau) a considera ceva de importanță primordială. 42-43 sn (Îcn; îe) A nu fi pe primul ~ (A fi sau) a considera că este de o importanță secundară, minimă. 44 sn (Cig) Delimitare a mărimii încadrării în raport cu mărimea omului în cadru prin stabilirea unor termeni convenționali. 45 sn (Cig) Element al montajului reprezentând porțiunea de peliculă imprimată într-o singură filmare, între momentul pornirii aparatului de filmare și cel al opririi lui. 46 sn (Cig; îs) Prim ~ Plan (45) care cuprinde bustul până la umeri. 47 sn (Cig; îs) Gros ~ Reprezentare pe peliculă a unui cap de personaj sau a unei fețe văzute de aproape. 48 sn (Cig; îs) ~ semigeneral Plan (45) care încadrează personajul în toată înălțimea. 49 sn (Cig; îs) ~ american Plan (45) care încadrează personajul până la genunchi. 50 sn (Înv) Etaj. 51 a (Rar; în poetică; d. silabe) Plină. 52-53 sn, a (Suprafață) care este fără ridicături, fară inegalități, fără asperități, netedă, dreaptă. 54-55 sn, a (Corp, obiect) care are suprafața netedă. 56 a (Îs) Mașină ~ă Mașină de tipografie care imprimă coli separate și nu suluri lungi de hârtie. 57-58 sn, a (Mașină, dispozitiv) care netezește suprafața unui obiect. 59 sn (Îs) ~ de aripă Suprafață de susținere a unui avion. 60 sn (Pex) Aripă. 61 sn (Atm) Suprafață care secționează imaginar corpul omenesc sub o anumită incidență.

plana2 vt [At: DL / Pzi: ~nez / E: fr planer2] 1 A prelucra suprafața unui obiect prin așchiere sau prin deformare plastică, pentru a o face netedă, plană. 2 A nivela un teren.

plana1 vi [At: BOLLIAC, O. 161 / Pzi: ~nez, 3 (înv) și: pla / E: fr planer1] 1 (D. păsări) A pluti sau a se menține în aer cu aripile întinse, aproape nemișcate. 2 (Fig) A constitui o prezență apăsătoare, primejdioasă, supărătoare. 3 (D. planoare) A pluti în aer pe o traiectorie care face un unghi mic cu orizontala. 4 (D. avioane) A zbura cu motorul oprit. 5 (D. avioane) A coborî cu motorul redus sau oprit pe o traiectorie cu pantă mică și cu viteză redusă. 6 (Rar) A întrece prin înălțime lucrurile sau ființele înconjurătoare Si: a domina. 7 (Fig) A se ridica deasupra altora prin importanță, prin însușiri etc. 8 (Fig) A fi iminent.

PLAN, -Ă, (I) planuri, s. n., (II) plani, -e, adj. I. S. n. 1. Proiect elaborat cu anticipare, cuprinzând o suită ordonată de operații destinate să ducă la atingerea unui scop; program (de lucru). 2. Distribuție metodică a părților componente ale unei lucrări științifice, literare, ale unei expuneri etc. 3. (Geom.) Suprafață care conține în întregime orice dreaptă care trece prin două puncte oarecare ale sale. ◊ Plan de proiecție = plan pe care se obține imaginea unui corp printr-un procedeu de proiecție oarecare. (Astron.) Plan meridian = plan definit de verticala locului și de axa lumii. 4. Fiecare dintre planurile (I 3), în general verticale, perpendiculare pe direcția privirii, în care se găsește sau pare că se găsește un obiect și care reprezintă adâncimea sau depărtarea în perspectivă; spec. element al filmării cinematografice, care reprezintă apropierea sau depărtarea obiectului față de aparatul de filmat. ◊ Primul (sau întâiul) plan = partea cea mai apropiată de public a unei scene; partea unui tablou care dă impresia a fi cea mai apropiată de privitori; fig. primul rând, locul de frunte (al unei serii). ◊ Loc. adv. Pe plan(ul)... = în domeniul...; în ceea ce privește...; din punct de vedere... ◊ Expr. A fi (sau a sta, a pune etc.) pe (sau în) prim(ul) plan = a avea (sau a considera că are) importanță primordială. A fi (sau a sta, a pune etc.) pe planul al doilea (sau al treilea etc.) = a fi (sau a considera că este) de importanță secundară, minimă. 5. (Cinema) Element al montajului, reprezentând porțiunea de peliculă imprimată în timpul unei singure funcționări a aparatului de filmat (între o pornire și o oprire). ♦ Delimitare a mărimii încadraturii în raport cu mărimea omului în cadru prin stabilirea unor termeni convenționali. ◊ Prim plan = plan (I 5) care cuprinde bustul până sub umeri. Gros plan = reprezentarea pe peliculă a capului unui personaj. Plan american = plan (I 5) care cuprinde omul încadrat până la genunchi. Plan semigeneral = plan (I 5) care încadrează personajul în toată înălțimea. 6. Suprafață netedă a unui corp; corp care prezintă o astfel de suprafață. ◊ Plan înclinat = dispozitiv simplu de forma unei rampe înclinate, alcătuit dintr-un corp cu o suprafață plană (sau din două bare paralele) care formează un unghi cu planul orizontal și care este folosit pentru a ridica corpuri prin rostogolire sau prin împingere, folosindu-se forțe mai mici decât greutatea corpurilor respective. Plan de aripă = suprafața de susținere a unui avion. 7. Desen tehnic care cuprinde reprezentarea grafică, la o anumită scară, a unui teren, a unei construcții, a unei mașini etc. 8. (Reg.) Ogor, parcelă. II. Adj. Fără asperități, neted, drept; care prezintă o suprafață netedă. ◊ Unghi plan = porțiune dintr-un plan (I 3) cuprinsă între două semidrepte (cu aceeași origine) ale planului. Figură plană = figură care poate fi așezată cu toate punctele pe același plan (I 3). Geometrie plană = ramură a geometriei care studiază figurile ale căror elemente sunt așezate în același plan (I 3). (Tipogr.) Mașină plană = mașină care imprimă coli separate. – Din fr. plan, lat. planus.

PLAN2, -Ă, plani, -e, adj, Care are suprafața netedă; fără ridicături sau accidente. Luna rîul îl ajunge și oglinda lui cea plană Ca-ntr-o mîndră feerie strălucește vioriu. EMINESCU, O. IV 127. ◊ Suprafață plană = suprafață pe care o dreaptă se poate aplica perfect în toate sensurile. Unghi plan = porțiune dintr-un plan cuprinsă între două semidrepte (cu aceeași origine) ale planului. Figură plană = figură desenată pe o suprafață plană. Geometru plană = parte a geometriei care studiază suprafețele plane. Mașină plană = mașină tipografică care imprimă numai coli separate (nu suluri lungi de hîrtie). De cînd au fost născocite linotipurile și rotativa. s-a scris cît poate nu s-a scris în toate celelalte veacuri, cînd oamenii foloseau «mașina plană». BOGZA, A. Î. 629.

PLANA, planez, vb. I. 1. Intranz. (Despre păsări) A pluti sau a se menține în aer cu aripile întinse, fără a părea că le mișcă. ◊ Fig. (Despre unele noțiuni abstracte) Cuvinte de o înduioșare neasemuită planau peste capul lui. ANGHEL, PR. 62. Acea curiozitate, întărîtată prin misterul ce plana asupra clăditorilor acestei minune artistice, a făcut să nască de sineși o legendă. ODOBESCU, S. II 506. ♦ (Despre planoare) A pluti în aer, fără motor; (despre avioane) a zbura cu motorul oprit, datorită forțelor aerodinamice. 2. Intranz. A domina prin înălțime, a stăpîni. Deasupra noastră Măgura planează uriaș. CAMIL PETRESCU, V. 80. ♦ Fig. A domina prin superioritate. Ștefan cel Mare plană asupra acestui secol glorios. BĂLCESCU, O. II 17. 3. Tranz. A prelucra suprafața unui obiect prin așchiere sau prin deformare plastică, pentru a o face plană. ♦ A corecta suprafața unui teren sau solul unei galerii de mină, pentru a o face plană, orizontală sau înclinată.

PLAN, -Ă adj. Neted, fără ridicături, fără accidente; plat. ◊ (Geom.) Suprafață plană = suprafață pe care o dreaptă poate fi aplicată în orice sens; geometrie plană = parte a geometriei care studiază suprafețele plane. [Cf. fr. plan, lat. planus].

PLANA vb. I. 1. intr. (Despre păsări) A pluti în văzduh cu aripile deschise. ♦ (Despre un planor, un avion) A pluti în aer fără ajutorul unui motor. ♦ (Fig.) A fi iminent, a amenința să se întîmple, a pluti asupra... 2. intr. (Fig.) A domina, a stăpîni (prin superioritate). 3. tr. A netezi (o piatră), a face plană (o suprafață). [< fr. planer].

PLAN1, -Ă I. adj. neted, fără ridicături, fără accidente, plat. ♦ suprafață ~ă = suprafață pe care o dreaptă poate fi aplicată în orice sens; geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază suprafețele plane. II. s. n. 1. suprafață netedă, plană. ◊ suprafață care conține toate dreptele ce trec printr-un punct fix și intersectează o dreaptă. ◊ (anat.) suprafață care secționează imaginar corpul omenesc sub o anumită incidență. 2. desen tehnic care reprezintă grafic o suprafață de teren, o construcție, o mașină etc. 3. parte a unei suprafețe în raport cu depărtarea de ochiul observatorului și cu reprezentarea ei într-o pictură, într-un tablou etc. ◊ (cinem.) fiecare serie de instantanee dintr-un film, privind aceeași acțiune sau același subiect, luate sub același unghi de vedere și într-un cadru constant. ◊ mod de încadrare a subiectului filmat ori a diverselor sale elemente sub aspect dimensional. 4. suprafața de susținere în aer a unei aeronave; (p. ext.) aripă. 5. felul cum sunt dispuse părțile unei opere științifice, literare etc.; proiect, alcătuire; proiect pentru o acțiune care urmează să fie îndeplinită. 6. (ec.) sistem de indicatori prin care se stabilesc prioritățile, direcțiile principale ale activității unor structuri economice într-o perioadă dată. 7. reprezentare a unei porțiuni reduse din suprafața terestră, la o anumită scară, pe baza ridicărilor topografice sau aerofotogramelor. (< fr. plan, lat. planus)

PLANA1 vb. intr. 1. (despre păsări) a pluti în văzduh cu aripile deschise. ◊ (despre un planor, un avion) a pluti în aer fără motor. ◊ (despre ambarcații) a naviga cu mare viteză, având prova jumătate ieșită din apă. ◊ (fig.) a fi iminent, a amenința să se întâmple, a pluti asupra... 2. (fig.) a domina, a stăpâni (prin superioritate). (< fr. planer)

PLANA2 vb. tr. a prelucra prin așchiere sau prin deformare plastică (obiecte, piese) pentru a le face netede, plane. (< fr. planer)

PLAN5 ~ă (~i, ~e) (despre suprafețe) Care nu are ridicături sau adâncituri; fără asperități; neted. /<fr. plan, lat. planus

A PLANA1 pers. 3 ~ea intranz. 1) (despre păsări) A zbura cu aripile întinse, fără a bate din ele. 2) (despre avioane sau planoare) A pluti prin aer, fără a folosi motorul. 3) fig. (despre evenimente, acțiuni etc.) A fi gata să se producă. /<fr. planer

A PLANA2 ~ez tranz. (obiecte) A face să aibă suprafață plană (prin așchiere, nivelare etc.). /<fr. planer

plan a. 1. întins în toate direcțiunile, fără inegalități: suprafață plană; 2. lat, nu gros sau rotund: frunte plană. ║ n. 1. suprafață plană: plan inclinat; 2. desen în mic al unui obiect, oraș, edificiu, casă: a ridica planul unei fortărețe: 3. depărtarea mai mare sau mai mică a obiectelor într’un tablou: în primul plan; 4. fig. dispozițiune generală a unei opere: planul unei drame; 5. proiect: plan de campanie.

planà v. 1. a sta în aer cu aripile întinse fără a se mișca: șoimul planează căutându-și prada; 2. fig. a pluti d’asupra: peste vieața-i inocentă vieața lui cea sfântă plană EM.; 3. a considera cu mintea lucrurile în totalitatea lor.

2) *plan, -ă adj. (lat. planus). Drept și neted, fără accidente (asperitățĭ, hopurĭ, zgrunțurĭ), vorbind de șesurĭ, drumurĭ, suprafețe: suprafață plană. Figură plană, figură desemnată pe o suprafață plană: plan vertical, inclinat. Pin anal. Distanța la care-s situate în perspectivă persoanele saŭ lucrurile: planu întîĭ. Fig. A fi în planu întîĭ, a avea rol mare. A trece pe planu al doilea, a-țĭ perde rolu principal.

*planéz v. intr. (fr. planer, a plana, d. plain, plan). Se zice despre o pasăre cînd plutește în aer cu aripile întinse fără să bată: vulturu planează ore întregĭ la înălțimĭ excepționale. Pin ext. Privesc de sus: ochĭu aeronautuluĭ planează pe pămînt. Fig. Consider dintr’un punct de vedere foarte înalt, dómin cu cugetarea: geniu luĭ Bossuet plana asupra seculelor trecute.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

plan1 adj. m., pl. plani; f. pla, pl. plane

plana (a ~) vb., ind. prez. 1 planez, 3 planea; conj. prez. 1 să planez, 3 să planeze

plan1 adj. m., pl. plani; f. plană, pl. plane

plana (a ~) vb., ind. prez. 3 planea

plan adj. m., pl. plani; f. sg. plană, pl. plane

plana (a pluti, a domina, a prelucra) vb., ind. prez. 1 sg. planez, 3 sg. și pl. planea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GEOMETRIE PLA s. v. planimetrie.

PLAN adj., s. I. 1. adj. v. drept. 2. s. (GEOM.) suprafață plană. 3. adj. întins, neted, șes. (Un platou ~.) II. s. 1. schemă, schiță, (înv.) chip, izvod. (~ul unei case.) 2. proiect, (înv.) tertip. (Și-a pus ~ul în aplicare.) 3. v. intenție.

PLAN adj., s. I. adj. 1. drept, neted, plat, șes, (pop.) oblu, (reg.) șesos, (Olt. și Ban.) polejnic, (înv.) tins, tocmai, (fig.) ras, șters. (O cîmpie, o suprafață ~.) 2. întins, neted, șes. (Un platou ~.) II. s. 1. schemă, schiță, (înv.) chip, izvod. (~ul unei case.) 2. proiect, (înv.) tertip. (Și-a pus ~ în aplicare.) 3. calcul, gînd, idee, intenție, proiect, socoteală, (înv. și reg.) propus, (înv.) cuget, duh, propozit, săvîrșit, socotință, (fam.) combinație. (Are în vedere un ~ anume.)

PLANA vb. a pluti, a zbura. (O hîrtie luată de vînt ~ în văzduh.)

Intrare: plană
plană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: plan (adj.)
plan1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plan
  • planul
  • planu‑
  • pla
  • plana
plural
  • plani
  • planii
  • plane
  • planele
genitiv-dativ singular
  • plan
  • planului
  • plane
  • planei
plural
  • plani
  • planilor
  • plane
  • planelor
vocativ singular
plural
Intrare: plana (pluti)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plana
  • planare
  • planat
  • planatu‑
  • planând
  • planându‑
singular plural
  • planea
  • planați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • planez
(să)
  • planez
  • planam
  • planai
  • planasem
a II-a (tu)
  • planezi
(să)
  • planezi
  • planai
  • planași
  • planaseși
a III-a (el, ea)
  • planea
(să)
  • planeze
  • plana
  • plană
  • planase
plural I (noi)
  • planăm
(să)
  • planăm
  • planam
  • planarăm
  • planaserăm
  • planasem
a II-a (voi)
  • planați
(să)
  • planați
  • planați
  • planarăți
  • planaserăți
  • planaseți
a III-a (ei, ele)
  • planea
(să)
  • planeze
  • planau
  • plana
  • planaseră
Intrare: plana (prelucra)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plana
  • planare
  • planat
  • planatu‑
  • planând
  • planându‑
singular plural
  • planea
  • planați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • planez
(să)
  • planez
  • planam
  • planai
  • planasem
a II-a (tu)
  • planezi
(să)
  • planezi
  • planai
  • planași
  • planaseși
a III-a (el, ea)
  • planea
(să)
  • planeze
  • plana
  • plană
  • planase
plural I (noi)
  • planăm
(să)
  • planăm
  • planam
  • planarăm
  • planaserăm
  • planasem
a II-a (voi)
  • planați
(să)
  • planați
  • planați
  • planarăți
  • planaserăți
  • planaseți
a III-a (ei, ele)
  • planea
(să)
  • planeze
  • planau
  • plana
  • planaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plan, plaadjectiv

  • 1. Fără asperități; care prezintă o suprafață netedă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Luna rîul îl ajunge și oglinda lui cea plană Ca-ntr-o mîndră feerie strălucește vioriu. EMINESCU, O. IV 127. DLRLC
    • 1.1. Suprafață plană = suprafață pe care o dreaptă se poate aplica perfect în toate sensurile. DLRLC DN
    • 1.2. Unghi plan = porțiune dintr-un plan cuprinsă între două semidrepte (cu aceeași origine) ale planului. DEX '09 DLRLC
    • 1.3. Figură plană = figură care poate fi așezată cu toate punctele pe același plan. DEX '09 DLRLC
    • 1.4. Geometrie plană = ramură a matematicii care studiază figurile geometrice cu două dimensiuni. DEX '09 DLRLC DN
      sinonime: planimetrie
    • 1.5. tipografie Mașină plană = mașină care imprimă coli separate. DEX '09 DLRLC
      • format_quote De cînd au fost născocite linotipurile și rotativa. s-a scris cît poate nu s-a scris în toate celelalte veacuri, cînd oamenii foloseau «mașina plană». BOGZA, A. Î. 629. DLRLC
etimologie:

plana, planezverb

  • 1. intranzitiv (Despre păsări) A pluti sau a se menține în aer cu aripile întinse, aproape nemișcate. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: zbura
    • format_quote figurat (Despre unele noțiuni abstracte) Cuvinte de o înduioșare neasemuită planau peste capul lui. ANGHEL, PR. 62. DLRLC
    • format_quote figurat (Despre unele noțiuni abstracte) Acea curiozitate, întărîtată prin misterul ce plana asupra clăditorilor acestei minune artistice, a făcut să nască de sineși o legendă. ODOBESCU, S. II 506. DLRLC
    • 1.1. (Despre planoare) A pluti în aer pe o traiectorie care face un unghi mic cu orizontala; (despre avioane) a coborî (cu motorul oprit sau cu viteza redusă) pe o traiectorie cu pantă mică. DEX '09 DLRLC DN
  • 2. intranzitiv A întrece prin înălțime lucrurile sau ființele înconjurătoare. DEX '09 DLRLC
    sinonime: domina
    • format_quote Deasupra noastră Măgura planează uriaș. CAMIL PETRESCU, V. 80. DLRLC
    • 2.1. figurat A domina prin importanță, prin superioritate etc. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Ștefan cel Mare plană asupra acestui secol glorios. BĂLCESCU, O. II 17. DLRLC
    • 2.2. figurat A amenința să se întâmple, a pluti asupra; a fi iminent. DEX '09 DN
etimologie:

plana, planezverb

  • 1. tranzitiv A prelucra suprafața unui obiect prin așchiere sau prin deformare plastică pentru a o face netedă, plană. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. A corecta suprafața unui teren sau solul unei galerii de mină, pentru a o face plană, orizontală sau înclinată. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.