5 definiții pentru plainic
Explicative DEX
plainic, ~ă a [At: LUC. II, 139 / Pl: ~ici, ~ice / E: nct] (Reg) 1 Supus. 2 Liniștit. 3 Impasibil. 4 (Îe) A se da ~ A înceta să mai lupte Si: a ceda.
pláĭnic, -ă adj. (cp. cu rus. plávnyĭ, curgător, dacil). Trans. Impasibil, nepăsător, liniștit: n’a putut rămînea plaĭnică: s’a apucat de hărță (Luc. 1903, 7, 139).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
plainic, plainică, adj. (reg.) supus, ascultător, liniștit, calm; impasibil, nepăsător.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pláinic, -ă, plainici, -e, adj. (înv.) Liniștit, calm, nepăsător. ■ (top.) Plainic, cătun în Repedea. – Et. nec. (MDA); cf. rus. plávnyǐ „curgător; docil” (Scriban).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
plainic, -ă, plainici, -e, adj. – (înv.) Liniștit, calm, nepăsător. ♦ (top.) Plainic, cătun în com. Repedea (Maramureșul istoric). (Maram., Trans.). – Et. nec. (MDA); cf. rus. plávnyǐ „curgător; docil” (Scriban).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||