opțiuni
5 definiții pentru plainic

Explicative DEX

plainic, ~ă a [At: LUC. II, 139 / Pl: ~ici, ~ice / E: nct] (Reg) 1 Supus. 2 Liniștit. 3 Impasibil. 4 (Îe) A se da ~ A înceta să mai lupte Si: a ceda.

pláĭnic, -ă adj. (cp. cu rus. plávnyĭ, curgător, dacil). Trans. Impasibil, nepăsător, liniștit: n’a putut rămînea plaĭnică: s’a apucat de hărță (Luc. 1903, 7, 139).

Arhaisme și regionalisme

plainic, plainică, adj. (reg.) supus, ascultător, liniștit, calm; impasibil, nepăsător.

pláinic, -ă, plainici, -e, adj. (înv.) Liniștit, calm, nepăsător. ■ (top.) Plainic, cătun în Repedea. – Et. nec. (MDA); cf. rus. plávnyǐ „curgător; docil” (Scriban).

plainic, -ă, plainici, -e, adj. – (înv.) Liniștit, calm, nepăsător. ♦ (top.) Plainic, cătun în com. Repedea (Maramureșul istoric). (Maram., Trans.). – Et. nec. (MDA); cf. rus. plávnyǐ „curgător; docil” (Scriban).

Intrare: plainic
plainic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plainic
  • plainicul
  • plainicu‑
  • plainică
  • plainica
plural
  • plainici
  • plainicii
  • plainice
  • plainicele
genitiv-dativ singular
  • plainic
  • plainicului
  • plainice
  • plainicei
plural
  • plainici
  • plainicilor
  • plainice
  • plainicelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)