PLAFONA, plafonez, vb. I. Tranz. A fixa limita maximă a unor sume în cadrul unor operațiuni financiare. ♦ Refl. Fig. A rămâne la același nivel de cunoștințe, a nu progresa, a rămâne pe loc, a nu depăși un anumit stadiu; a se limita. – Din fr. plafonner.

plafona [At: BUL. FIL. III, 185 / Pzi: ~nez / E: fr plafonner] 1 vt A fixa limita maximă a unor sume de bani în cadrul unor operații financiare. 2 vr (Fig; d. oameni) A nu progresa deloc, rămânând la același nivel de cunoștințe. 3 vr (Fig) A nu depăși un anumit stadiu sau valoare Si: a se limita.

PLAFONA, plafonez, vb. I. Tranz. A fixa limita maximă a unor sume în cadrul unor operații financiare. ♦ Refl. Fig. A rămâne la același nivel de cunoștințe, a nu progresa, a rămâne pe loc, a nu depăși un anumit stadiu; a se limita. – Din fr. plafonner.

PLAFONA, plafonez, vb. I. Tranz. A fixa plafonul (2), limita maximă a unor sume în cadrul unor operații financiare.

PLAFONA vb. I. tr. 1. A fixa un plafon, o limită (maximă) unor operații financiare etc. 2. refl. (Fig.) A se limita la un anumit nivel, a nu depăși un anumit stadiu. [< fr. plafonner].

PLAFONA vb. I. tr. a fixa un plafon, o limită (maximă) unor operații financiare etc. II. refl. (fig.) a se limita la un anumit nivel, a nu depăși un anumit stadiu. (< fr. plafonner)

A PLAFONA ~ez tranz. (cheltuieli, fonduri) A limita stabilind un plafon. /<fr. plafonner

A SE PLAFONA mă ~ez intranz. 1) A atinge plafonul posibilităților. 2) fig. A rămâne la un anumit nivel (scăzut) al cunoștințelor; a nu evolua; a se limita. /<fr. plafonner

plafona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. plafonez, 3 plafonează; conj. prez. 1 sg. să plafonez, 3 să plafoneze

plafona (a ~) vb., ind. prez. 3 plafonează

plafona vb., ind. prez. 1 sg. plafonez, 3 sg. și pl. plafonează