PLACENTÁȚIE, placentații, s. f. (Bot.) Felul în care sunt așezate ovulele de placentă (2). – Din fr. placentation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PLACENTÁȚIE s.f. Așezarea ovulelor pe placentă. ♦ Formarea și modul de inserare a placentei. [Gen. -iei. / cf. fr. placentation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PLACENTÁȚIE s. f. formarea și modul de inserare a placentei. ◊ (bot.) așezare a ovulelor pe placentă. (< fr. placentation)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

placentáție s. f. (sil. -ți-e), art. placentáția (sil. -ți-a), g.-d. art. placentáției; pl. placentáții, art. placentáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink