plaț, plațuri, s.n. (reg.) 1. loc pe care se poate construi o casă, loc de casă; loc împrejmuit în jurul unei clădiri; curte, ogradă. 2. răspântie, răscruce de drumuri. 3. piață. 4. (înv.) rampă în galeria unui puț minier. 5. depozit de materiale miniere.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

plaț (-țuri), s. n. – (Banat, Olt.) Loc de casă. Germ. Platz (Scriban), cf. sb. plac.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink